Regrete

        Este un cântec, nu ştiu cine-l cântă şi nici nu vreau să ştiu, că nu mai vreau să îl aud o perioadă... habar nu am cum ii zice, am să-i zic eu "Regrete" (foarte posibil ăsta să-i fie numele). la ultimul party la care am fost melodia s-a ascultat de mai multe ori, toată lumea ştia toate versurile, numa' eu paralelă. Toată lumea zbiera ceva de genu': ... "regrete, eu nu am regrete...", şi uite aşa, când îmi vine să lălăi ceva (altceva,desigur),  numai "regrete, nu am regrete -regrete, eu nu am regrete - re.."  îmi poate trece prin cap. 

        Atunci n-am avut vreme să mă gândesc dacă eu am sau nu am regrete. Regrete ? Am. Regretele mele se leagă de goluri pe care nu mai am cum să le umplu, de dorinţe pe care mi le-am retezat de la rădăcină, de faptul că am zis nu când trebuia să zic da, de faptul că am zis da când trebuia să zic nu, că am supărat uneori, că am răspuns la prostie, că am trântit nişte uşi pe care le-aş fi putut lăsa larg deschise, că... Nu regret "nebuniile" frumoase. Mă-ntreb oare ce regretă alţii?

         Pe de altă parte ştiu că am făcut aşa cum am simţit că era bine pentru mine, un fel de carpe diem. 

Asta că aş avea regrete că nu îs mai curajos nu se pune, bănuiesc.În fine, zicea cineva că regretele sunt tardive şi inutile. Adevărat grăit-a.