De parenting :)

:)

Adrian Nastase in detentie...

           Adrian Nastase... mda, citesc pe net tot felul de stiri minunate. cum inca nu s-a clarificat inca cu referendumul, ziaristii  au un subiect la indemana, Adrian Nastase. au si descoperit o legatura intre Mona Pivniceru si gratierea lui. foarte posibila si probabila. ca, la cate se intampla, nimic nu ne mai mira, ma rog, ne mira, daaa, primele doua zile, cat tine "stirea".

          si ce-am citit acum doua zile m-a enervat grozav. a declarat el ca acolo in detentie se simte ca-n cantonamet! apoi, deh, sa-l tina, ca nu degeaba o fi ajuns el acolo. cum sa spui ca e ca in cantonament? privare de libertate=cantonament. excelent! 

           cum nu m-am uitat la televizor n-am vazut cum au intors ziaristii pe toate fetele afirmatia asta, sau, poate numai mie mi se are prea de tot. habar nu am de cine-si rade Nastase, de fapt. 

         apoi, azi am vazut ca a revenit cu niste impresii reale, sobolani, mirosuri, lipsuri, recidivisti, tantari... Induiosator! mda, oare care e scopul acestor declaratii?

          hai zic si eu, las` e ca in cantonament, ramane asa. Distractie placuta!

Comunicare

               de curand am fost pusa in situatia de a vorbi despre mine. cateva minute cu o persoana care vorbea despre mine, si eu despre altcineva si tot asa, lantul slabiciunilor. mda, exercitiu de cunoastere. asa aiurea mi s-a parut, asa aiurea am fost eu, mai exact, mi-am dat seama ca ceea ce am povestit despre mine nu era reprezentativ, sau ma rog, nu lucruri ce ma caracterizeaza in mod deosebit. as fi putut spune despre mine multe lucruri ok dar nu mi-au trecut prin cap atunci.ineditul situatiei. in fine :D am fost mai serioasa decat era cazul. si asta ma enerveaza la culme.   puteam comunica altfel. altceva.

         acuma citesc o carte despre comunicare. scrie acolo ca fiecare cuvant pe care il adresam unei persoane,  fie intareste, fie slabeste bunastarea fizica si emotionala a acelei persoane. Fiecare?!?! Mi-a ramas ideea asta intiparita, ma rog era si explicata acolo, ma rog e vorba despre puterea cuvintelor si nu numai. De atunci ma gandesc pe cine am slabit lately? :)

               Hai salut, sa ai o zi buna!!! >:D<

PS: La multi ani, Petre! Cu drag, Eu.

Românii au valoare

    Mda, o chestie tare frumoasă în București. Plin de mesaje pozitive, în stațiile de metrou, pe străzi, în parcuri, în locuri vizibile.                                       

    O campanie inițiată de Radio21 și de http://www.astaeromania.ro/, de care toți românii aveau nevoie, care te face să te simți în filmul ăla în care "Românii au speranță","Românii știu să se distreze", "Românii au valoare", "Tinerii români sunt super", "Românii știu să se distreze", "România are viitor"...

    Am intrat pe site-ul radio21 și iaca și un top al județelor optimiste. Ce să vezi, Satu Mare pe locul doi :D!

    So, think pink :)   May u have a happy Monday!

PS: la intrarea la metrou mai era o chestie drăguță, erau deasupra cititoarelor de carduri două porți, una pentru persoanele optimiste (porTocalie), una pentru persoanele pesimiste(neagră). pusă la înalțimi girafice.mă întreb dacă monitorizează cineva intrările alea, mă întreb dacă alții au observat anunțurile și dacă intră după mesaj. oricum, frumoasă ideea. bravos!

Probleme

              Chestia asta am citit-o într-o carte Anthony Weston - Creativitatea în gândirea critică. Iată o frumoasă invitaţie la creativitate.

   "În cele mai multe cazuri, noţiunea de "problemă" are conotaţii negative. Ne displace faptul că avem probleme, ele sunt ceea ce evităm, ceea ce aruncăm sub preş sau cât mai repede cu putinţă. Impulsul nostru este de a găsi primul răspuns care pare cât de cât satisfăcător, pentru ca apoi să ne oprim. Cine vrea să aibă "probleme"?

    Ar trebui să avem. Vorbesc serios. Trebuie să vedem problemele ca pe nişte ocazii de a gândi permanent, ca pe nişte invitaţii la a fi originali. Din acest punct de vedere, ar trebui să salutăm existenţa problemelor şi chiar să le căutăm. Problemele nu sunt altceva decât şansa noastră de a schimba lumea." (p. 21)

              Mi se pare foarte interesant pusă problema "problemelor" :D. Am scris intenţionat redundant.

Sooo, nu te lăsa copleşit/ă. Fii creativ. Sooo, probleme, Gogule, probleme? E chestie de forţa gândirii pozitive. N-o ai? Se poate lucra la asta.Totul e să vrei.

             Eu, sometimes, I'm afraid of my creativity. I mean, I've been told ... Never mind. Really. It's just a joke.I'm funny, too. See? :P

Uite şi o poză cu o mitză creativă :)

  PS: Am descoperit azi ce diagnostic are Mitzu, e motan ipohondru !!! Am să detaliez eu într-o zi ploioasă.
                                                                      O zi frumoasă! :)

Dialog

        Cred ca unul dintre cele mai grele lucruri de realizat pe lumea asta este dialogul. Exista, in viata de zi cu zi, oameni cu care ne intalnim sau cu care vorbim la telefon (interminabil), care se bucura, intristeaza, vaita, lauda, au probleme reale sau imaginare (mai degraba),  si "uita" sa intrebe, macar intr-un final "si tu?" Chestia asta nu am inteles-o niciodata. Sau exista oameni care suna si nu zic nimic, asteapta sa vorbim noi cei ce nu sunam :) ... 

      Dialogul inseamna sa te poti opri din propriul monolog pentru a-l lasa si pe celalalt sa vorbeasca, dialogul presupune ideea ca celalalt poate avea o parere contrara sau diferita de a ta.

       Dialogul presupune rabdarea de a asculta si de a intelege ce incearca sa transmita celalalt. Dialogul NU presupune empatie, oi fi eu prea insensibila (???), presupune cel mult compasiune.

Mda, dialogul e un lucru tare greu de realizat. Cum ziceam.Parerea mea.

P.S.: Mitzu mananca iaurt cu fructe de padure. La cate fitze are... nici nu ma mai mir. Si totusi... o fi insarcinat?
P.S. : mi-au disparut diacriticile :) hocus-pocus-preparatus!  le astept cu mare drag inapoi :D

Sfaturi periculoase

    La un brainstorming, seara lungă, cu fetele la un vin fiert, printre râsete, s-a ajuns la concluzia că cele mai periculoase sfaturi care se pot da sunt :

1. Fii tu însuţi/ însăţi  :D
2. Comportă-te firesc :D 

    Fiecare a trebuit să dea două exemple când n-a fost bine că s-a comportat firesc sau când a fost ea însăşi şi... :D  Şi ce să zic, domle’ jos pălăria, trăiesc printre oameni creativi =)) Mă bucur că n-am fost prin preajmă atunci când firescul lor a devenit nefirescul celorlalţi. 

    Aştept următorul brainstorming. Cu mare drag :)

Mie întotdeauna mi-au plăcut librăriile

      Mie îmi place să cumpăr cadouri. Niciodată nu cumpăr un cadou pentru că trebuie cumpărat ceva. Încerc să cumpăr ceva ce ştiu/cred că s-ar bucura să primească. Niciodată nu las asta pe ultimul moment, ce-o fi o fi...

      Ieri am fost la cumpărături, un cadou pentru o fetiţă. În aşteptarea copilului care îşi dorea o rochiţă am intrat şi la librărie pentru a lua şi o jucărie sau un joc. 

      La librărie: întreb ce au pentru o fetiţă şi-mi zice tanti aia să mă uit şi să îi zic ce îmi trebuie. O.K. Mă hotărăsc eu la o păpuşă, o rog să mi-o arate, urcă pe o scară că era mai sus poziţionată, pe un raft. În timp ce tanti urca scara, eu întreb dacă n-are ceva joc de decupat, de lipit, cu sclipici. Asta pentru că ştiu că la vârsta asta le place să facă asta, dacă-i lasă mama lor :). Am scris de trei ori asta :D. Îmi dă tanti păpuşa  să  o văd şi, brusc, se enervează că acuma nu-mi mai trebuie păpuşa, vreau nu-ştiu-ce-joc...  :D  :D  :D. OMG mi-am zis... şi am plecat. Am avut putere să mai şi salut. Incredible.

      La vânzătoarea asta i-am zis eu tanti, pentru că era o tanti. Altfel n-avea mai mult de 35 de ani... În fine, ciudat. M-am enervat, în sinea mea. 

      M-a indispus tanti de la librărie pentru că voiam să termin azi cu cumpăraturile.

      La rochiţe: ajungând înaintea copilului am ales eu patru rochiţe care mi-au plăcut mie mai mult. Mai trebuia să-i placă şi ei, mai trebuia să i se potrivească măsura. La rochiţe... am încercat vreo 8 (opt) modele până la urmă, pentru că doamna care vindea sugera şi alte modele, ba mai mult s-a căţărat de două ori pentru a ne aduce două modele noi. În cele din urmă fetiţa s-a hotărât şi uite aşa am cumpărat cea mai frumoasă rochiţă.

       Mda, în concluzie, la librăria aia n-am să mai merg ever, şi despre doamna cu rochiţe am să povestesc şi altor  doritoare de rochiţe.  ...chestie de atitutine...M-am săturat de servicii de doi bani, de mutre acre, de oameni plitisiţi şi obosiţi care "cică vând".

P.S: Azi merg la altă librărie :). Ziceam că mie îmi plac librăriile... taaare.