;

sâmbătă, 29 decembrie 2018

Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău

Ce mai carte! ”Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” de Fredrik Backman e tare faină. Mi-a placut sa gasesc o altfel de scriitura, diferita de Un barbat pe nume Ove (despre care am mai zis ca e faina, intre timp am vazut si filmul, fain film, recomand).
           Am citit cu placere cartea asta si mi-a adus aminte de cea mai buna bunica din lume, de bunica Sana, bunica mea. Care nu,, nu vorbea asa colorat ca bunica asta dar avea inima buna-buna-buna de tot. 

          O carte complexa, interesant construita, despre lucrurile care nu sunt ceea ce par a fi,  despre o bunica mishteaux, nonconformistă, care a creat o lume imaginara pentru nepoata ei, in dulapul bunicii, tinutul Miamas. 
           Bunica asta se pricepea sa nascoceasca chestii si sa inventeze povesti, in lumea asta, imparatia Miamas. Bunica asta a facut de fapt mult bine dar pentru a face bine a facut si  niste sacrificii si pentru asta ii pare rau. 
          Orice copil are dreptul la supereroi (asa incepe cartea) si bunica asta a fost pentru Elsa, personajul principal, o fetita de aproape 8 ani. N-am chef sa povestesc cartea, bunica pune la cale o vanatoare de comori si ce se intampla va invit sa descoperiti.
           Cartea asta este despre multe lucruri, despre  unii care-si poarta monstrii inauntrul lor, despre familii, despre divort, despre copii atipici sau tipici, bullying, despre ce simte un copil care asteapta nasterea unui frate vitreg, o carte despre curaj, despre acceptare, despre viata si moarte.

Recomand. :)
L.E. am gasit poza asta in telefon. Altele n-am facut ca n-aveam baterie si imi era lene sa scriu sau sa imi pun semne...

joi, 27 decembrie 2018

De Craciunu' ăsta

Si anu' asta a ajuns Mos Craciun. Intotdeauna cadourile fara nume sunt ale mele. Cred ca mosului ii e greu sa scrie asa nume IstrateRestru... Anul asta doar unul era fara nume :D.  Ana nu mai putea de curiozitate... La colindat am aflat ca a venit mosu' la biserica. Primul copil care si-a luat cadoul de la mos a zis : "bunicule!!!", poveste auzita de la al 2-lea copil din rand. Ăăă, nu stiu daca mi se pare amuzanta faza. Aiurea dorinta asta de a-l tot aduce pe mos in fata, de a-l face tangibil..., peste tot si oriunde, cu orice pret.
P.S. Lu' Albytza (coadă de veveriță) ii plac prajiturile.




duminică, 9 decembrie 2018

Tu stii ce calitati ai?

          Ca multe alte cântece pe care le ştiu lălăi, ieri am avut ocazia să ascult cântecul ăsta (Robbie Williams - Love my life). Şi să-i aud şi versurile.  Se întâmpla la evenimentul Sărbătoreşte-ți viața, ediția a IX-a, Satu Mare.
          Era şi un exercițiu la un moment dat, trebuia să numeşti o calitate de-a ta si un defect. O fi greu? O fi uşor să faci asta?
          Te provoc să dai boxele mai tare şi să te gândeşti cu sinceritate la asta, sunt sigură că ai mai multe. Pentru mulți este dificil să spună ceva (un singur lucru) frumos despre ei.
         Prin urmare, eu sunt.../eu ştiu.../ eu pot...


miercuri, 5 decembrie 2018

Adevăratul Moş Nicolae

Astăzi, pe înserat, l-am vazut in Sat' pe Moş Nicolae. Avea un clopoțel şi era grăbit tare.
:) N-am apucat să-i fac decât poza asta. Mişcată. Când eram un pic mai mică venea mai târziu. Se cam lăsa aşteptat. Cică... după cumințenie, venea. Bine că venea :)
P.s: Anul ăsta n-am văzut nuieluşe prin Sat'. Să fi fost chiar aşa de cuminți? Sau ne îndepărtăm de tradiții...  :(, ar fi păcat.

vineri, 23 noiembrie 2018

Hai sa facem bibliotecile "great again"!

Pățeşti. Atât. Karma.
Vorba cântecului, într-o nu ştiu care țară, într-un nu ştiu care sat..., 2018, anul Centenarului...
Într-o zi vreau să ajung la biblioteca din centru. Județeană.
-Biblioteca? Biblioootecaa?! Când aude, taximetristul face ochii cât cepele. Şi apoi zice că nu ştie unde e, dar dacă l-am fi intrebat de baruri ar fi ştiut. (Ce uşurare!)
-Na, lăsați că ne zice bretenu goagăl.
-Nu, nu, lasati ca intreb in statie!
Taximetristul intreaba în stație. Dispecera întreabă şi ea în statie de vreo 3 ori daca nu stie cineva unde e biblioteca. A inceput sa imi bata inima cam tare. Nu prea stiau.
Intre timp "goagalu" zice tot. Aflam si din statie...
Am mai zambit pe sub mustata dar parca nu era zambetu' meu.
Let's make libraries great again! #centenar #numazic
#mersulpejosesanatos
Ps: Am crezut ca taximetristii sunt mai tari ca google map. Nu eram în Tokio.


joi, 8 noiembrie 2018

Viena, cateva cuvinte

      Ganduri pentru mine. Viena. Fain. Mare. Ingrozitor de multi turisti. Parca nu am mai fost niciodata intr-un oras asa de aglomerat. Uneori simteam pe strada ca mergem cu valul. Enervant. Orasul frumos, cladiri mari, somptuoase, transportul in comun foarte accesibil. 
          Am luat un card de transport pe toate liniile, bun pentru metrou, autobus, tramvai... Am gasit rapid locul de cazare, am inchiriat o garsoniera decenta de pe Booking, la vreo 10 minute de o statie de metrou. Am batut Viena in lung si-n lat. Am vazut multe locuri faine. La unele am ajuns prea tarziu si nu ne-am mai intors. Frumos la Belvedere, de exemplu. Dar chiar era la capatul pamantului :), a inceput sa se intunece, ploua mocaneste si am ajuns la inchidere. Parcul e tare fain. 
         Am platit bilet pentru 7 locuri : urcare in  turnul domul catedrala sf. Stefan,Tur mare Palatul  Schonbrunn (asta cuprindea  urcare sus la Gloriette, am umblat prin labirint (aici mi s-a parut cel mai funny si daca mai ajung mai intru, la Oranjerie nu era nimic :), erau niste leandri si doi copacei cu flori, in rest era interzis accesul,  interesanta strategie,  4-5 euro pentru  a vedea 6 plante, cred ca vara o fi fain dar nu ma mai intere mai mult. Schonbrunn e maaare, parcul de langa e foarte mare si fain.    
     La palat am luat bilet fara ghid, cu aparat din ala de audio ghid, apasai tasta corespunzatoare in fiecare incapere si auzeai povestea inregistrata, avea si in limba romana. 
           Am vazut si resedinta de vara si camerele lui Sissi, argintaria, mama doamne cate aveau, faine dar exagerat de multe, cate portelanuri si cate extravagante inutile, merita vazute. 
            Am intrat si la Biblioteca Nationala, o incapere vizitabila. Faina tare, am stat o ora aici, cand am intrat am zis ca ce mare lucru, dar te cam imbia :). 
           La parcul de distractii Prater, sunt chestii faine pentru cine biruie sa se dea. Mie mi se face rau si cand ma uit. O tura m-as fi putut da, n-am avut cu cine, nu mi se pare funny sa te dai singur in tiribombe. In schimb ne-am dus la Muzeul Ciocolatei in Prater. A big failure, cum s-ar zice. E pentru copii, probabil ei ies incantati de acolo. Este un crocodil acolo si tropaie niste indieni din spate, nu ne-au ajuns sau mancat. Aleluia. Sunt chestii din ciocolata imense, niste oameni, iepuri, reni :), sunt niste jocuri interactive, ne-am jucat si noi,  sunt niste borcane cu banuti de ciocolata, am mancat. 15 euro biletul aici, nu merita. Am inteles ca mai este un alt muzeu al ciocolatei, credeam ca la ala mergem :). Eh, fara teme facute! :)
            Este o vitrina faina, a unei galerii de arta ” Galerie Ambiente”.  Acolo au facut ei un muzeu al ursilor de jucarie. Aranjeaza vitrina fain, de revazut :). Am mai gasit o vitrina faina pe o straduta, adica deosebita, faine erau multe! Era asta cu niste soareci mishteaux de tot. Aici m-am intalnit cu doamna draguta, posibila donatoare de urs :). Am urcat in turnul domului, am intrat in catacombe -fain aici, fain ghidul, recomand. 
             Am fost la Muzeul Tehnicii, fain muzeu.Tare fain. Daca mai ajung s-ar putea sa mai merg aici. Ce n-am vazut si mi-a ramas gandul la el, Muzeul muzicii.Faine Fain ansamblui arhitectural fantezist  al  lui Hundertwasser. Am ajuns de 3 ori acolo, si a 3-a oara am descoperit si partea cu suveniruri de vizavi :),  tre` intrat ca acolo este o toaleta publica decorata de el, fain. Multe biserici frumoase, impresionante.
Poze mi-i lene sa caut si sa descarc. Am facut multe, mi-a placut orasul.
PS: sa nu uit, Am mai gasit acolo, in apropiere de constructia Hundertwasse, un magazin fain de unde mi-am luat niste cercei pisicesti. Doamna ii facea, tare faine lucruri erau, cercei handmade si nu numai.
Era mishteaux sa fi avut o harta cu metrourile din prima.  
          

marți, 6 noiembrie 2018

Femeia-dulap

Intr-o vreme, cand purtam doliu la vedere, m-am intalnit in casa unor prieteni cu niste oameni faini. El... pedant, elegant, colorat si sictirit de lumea asta gri-neagra-cenusie. A avut o remarca despre prea mult negru la mine, ne jucam ceva joc. Ea... un soricel (asa ii ziceam eu uneori, de la soare), o tipa calda si zburdalnica.
M-am intalnit de curand cu el. Soricelul nu mai este in viata lui. Acum era langa el femeia-dulap-copac, multa si gri. Posaca si incruntata.
Soriceeel!

7 ani făra tati.Hmm.

joi, 20 septembrie 2018

Varfu Negoiu, capra neagra si cocosul rosu

          Pam, pam.  Am umblat in ultima vreme in multe locuri faine. Scriu aici, poate mai vrea careva sa mearga, scriu si pentru mine, ca-s uituca rau... 
          Am pornit din Sibiu - Porumbacu de Sus. Am sunat la un tip simpatic, am gasit numarul de telefon pe net si ne-a dus cu masina, o Dacie Papuc vreo 15 km. Na, nu prea era asta drum de facut cu masina personala, dar fiecare se baga cum crede. Am vazut si un Mercedes de SM pe marginea drumului, semn ca se poate. Mie nu mi-ar fi placut sa conduc eu pe drumul ala. Soferul era un bun povestitor, am trecut cu masina pe langa tot felul de locuri cu poveste si am ras si bine. De unde ne-a lasat am urcat vreo 3 ore pana la Cabana Negoiu, pe un drum fain prin padure. Rucsacii grei, altfel era mai scurt drumul. :). De luat aminte, Jur pe cocosul rosu, ca data viitoare cand mai merg cu rucsacu pe creasta o sa mananc stafide, biscuiti, batoane energizante si masline, cate doua din fiecare :)... si ce o sa mai vanez :))). 
          Cu 15 minute inainte de Cabana Negoiu am facut o cotire la o ramificatie si am vazut si cascada Serbota. Am lasat rucsacii josi si alti drumeti voiosi: ha, ha, v-au furat rucsacii! Am zis: sa fie sanatosi! Numai bine! :))) Ce bolunzi sa fie...sa fure niste pietre de moara... Mda, cascada faina! Rucsacii "pititi in carare" ne asteapta asa ca mergem la cabana. Niste magari faini, doritori de selfie, se arata. Prindem un apus ca in filme. Magari iubitori. Bere rece. Dormim la priciuri. Cantat la foc muzici folk.Dormit aproape bustean. Dimineata, pe racoare pornim la drum spre Vf. Negoiu. Trece peste 7 poduri, frumos urcus, luam apa, vedem capra neagra pe un varf si draguta de ea vine cam la 60 de metri de noi la o sedinta foto. Frumoase caprele astea. Am mai vazut o data capre negre, dar am uitat ce negre sunt :)
        Am trecut pe langa Acul Cleopatrei, lasam rucsacii in creasta, in Saua Custura Saratii si pornim spre varf. Fara rucsaci prinzi un avant... mama-doamne :)! Ultima portiune e criminala, asa abrupt, pietris, o coasta la 70 de grade, pe muchia unor straturi, sparta si alunecoasa...N-as scrie periculoasa.}n varf plin de oameni, inghesuiala. Cer noros, nelinistitor, mai aveam cateva ore de mers pana la refugiul la care voiam sa dormim.  Am stat putin, am mancat ceva si am pornit spre șa, spre rucsaci. Alti turisti, iar gluma ca ni s-au furat rucsacii, ha, haaa ce am mai râs, stiu ca nimeni nu i-ar fi vrut cu totul :)) 
       Ne gandim pe ce drum sa o luam, mai usor pe sub munte sau mai scurt prin Custura Sărății, care zice-se ca e periculoasa. Mda. Sunt lanturi? Sunt. Hai prin custura, ca biruim noi. Fain prin custura, intr-adevar. Vreo 15 zone cu lanturi, mai greu in doua portiuni.  Greu si ca aveam rucsacu cam greu, 15 kg era al meu. Nu stiu cum s-au facut atatea. Dar data viitoare, Jur pe cocosul rosu ca nici stafide nu o sa mananc, m-am razgandit.
       Traseu fain, norii ne feresc de canicula, parapantisti, cabluri si senzatii tari, oamenii faini. Apoi am ajuns in saua Scara. Alta viata :), un drum lung, vreo 4 ore pe sei blande si insorite, pietre, la la 7.30 am ajuns la refugiul Scara, am dormit in ala nou, ala vechi era plin de gunoaie. Era plin, romani si polonezi cu chef de vorba. Izvor la 100 de metri.
       A doua zi, zi usoara. Pornim la ora 9. Tot noros. Trecem saua Scara, urcam, coboram, in zare lacul Avrig. Trecem pe coasta muntelui Ciortea, foarte afurisit, o carare ingusta cioplita in linia de nivel. Lacul e fain.Urcam cam abrupt, iar. Urcus lung, in zig-zag, ne intalnim cu niste cai diareici,  altfel frumosi. Noi mergem cam incet. Nu mi se parea, dar ceasul zicea altceva... vazut oile extraterestre :), pictate cu verde :).Ok, afine, brazi, fluturi, lipit de leucoplast, monumentul unui salvamontist, coboram iar abrupt pe un drum "forestier" si ajungem la cabana Suru. Cazare nu stim daca se poate, ok, nu-i problema.Este cort. Un pepsi rece si o bere rece... 
        Frumos la cabana Suru, recomand. Cabanierul simpatic. Avem noroc ca astepta invitati si am putut manca o mamaliga calda. A fost cea mai buna mamaliga din viata mea. Sincer. Nu, nu imi era foame. Dar mamaliga asta era din aia de se taie cu ata, cu nu stiu cate feluri de branza, smantana, carne fiarta in untura, ardei iuti murati, nici nu mai stiu ce mai era langa. Palinca din partea casei, Afinata pentru mine, dar mie nu mi-a trebuit. A venit un tip de pe alt continent, ce lucra la o ambasada intr-o tara cu cam mult terorism :),  cu un ghid, si pentru ei era festinul, karma noastra buna s-a alaturat festinului lor :). Oamenii faini, am discutat tot felu, stia de gluma, rucsacu lui avea 8 kg. 8 kg!!!  El era asa la 2 metri si robust. Aaaa, da. Ghidul a zis ca nici vorba sa il bage pe Custura Saratii, not that pitoresque, man :). Ca nu se risca sa pateasca strainul ceva, ca a mai patit o data cu unul de l-a muscat un caine si a avut treaba cu medici, spitale si antirabice... 
      Am dormit la cort, m-am dat cu un utut mare, pentru oameni mari, am stat in hamac, ce mai zi. Lunga si frumoasa.
      A doua zi dimineata am pornit de la Cabana Suru spre casa. drumul e lung, vreo 20 km, pe Muchia Moasa, o coborare placuta, am iesit la satul Sebesul de Sus, cu o ocazie am ajuns in Sibiu, destul de repede. Mda, cred ca sa urci aia 20 de km din sat spre cabana is not that funny. 

In concluzie, recomand. Traseul de cabana Negoiu si vf. Negoiu ar fi fain de facut cu rucsaci mici. Traseul de pe Custura Saratii nu-i usor. Cred ca tre sa ai ceva experienta, eu consider ca noi aveam si de asta ne-am incumetat. In alea doua portiuni unde am zis ca e mai creu, am cam stat in maini, si am sarit ca Ninja, cu rucsacu in spate care te poate dezechilibra.Tre doar sa te tii bine de lanturi si e ok.  Puteau sa imi treaca altii rucsacul dar am considerat ca pot face asta singura. Data viitoare, rucsaci mai mici,  mult mai putina mancare. Am mancat si la cabane si puteam pune mai putina. Mai putina ciocolata. Mai usor  si mai mic sacul de dormit, tre sa vad unul usor ca pana si mic ca mazarea :). 
       Acum mi-ar  mai placea un traseu pana la  Vf Negoiu  - Lacul Caltun - Balea, cine stie, poate vara viitoare, cum zicea un pieten : vine vara acuș :)

* plecat vineri dimineata, intors luni seara. Ce sa-i faci daca Muntii fagaras sunt departe :)!
PS: am facut tare multe poze faine, mi-i lene sa le caut  si sa aleg acum

luni, 17 septembrie 2018

Un barbat pe nume Ove

Mishteaux carte. Recomand.Fain scrisa.

         Ove, e un tip tacut, ursuz si cu multe idei bune si fixe :). E gata sa moara dar o iranianca gravida ce se muta in vecini, cu familia ei,  ii da viata peste cap. Si ii mai si turteste cutia postala. Si mai apare si o pisica.
          E o carte despre multe lucruri : despre prietenie, dragoste, batranete, acceptare, moarte si viata, despre pricipii sanatoase :) si despre oameni buni.
          Prinzi drag de Ove :),asa ticait cum e,  nu se poate altfel.





Recomand <3 p="">

miercuri, 18 aprilie 2018

Plantam pui de pom pentru pui de om

          Dinspre Satu Mare, in Ardud, treci de cetate si faci dreapta unde scrie Baba Novac. Daca vezi. N-am vazut :).
          Oameni buni, gps-ul si privirea aggggera ne-au facut sa ajungem la locul de plantat, Padurea Ghiarmat langa Baba Novac. Locul era pregatit,  copaceii erau pregatiti si ei, muruiti cu o mocirla cu balegar, mustele erau prezente, gropile trebuiau sapate, cam 30 pe 30 cm. Greu. Na, ori stii sapa ori nu stii. Simplu. Cica puteau fi mai ascutite uneltele noastre. O oboseala placuta.
Mi-a placut un lucru de l-am auzit acolo "plantam pui de pom pentru pui de om". Sa se prinda!
          Am auzit acolo de 100 de ori "copacii astia (de se plantau) traiesc 100 de ani.  Suntem in Anul Centenarului, o fi avand ceva legatura. ;) #numazic

Frumoasa padu














vineri, 13 aprilie 2018

Lapte negru, de Elif Shafak

              Cartea asta mi-am cumparat-o in vara, ca urmare a unei recomandari de pe blogul Printesei urbane (parca ).Abia acum i-a venit randul sa o citesc. Este o carte autobiografica. Nu prea ma omor sa stiu multe lucruri despre biografia scriitorillor pe care ii citesc, desi sunt convinsa ca cei ce scriu scriu si din ceea ce sunt, nu cred ca se poate altfel...

                Autoarea are o dilema : pot fi scriitoarele si mame si oameni de succes (femei de cariera)?                   Carte e scrisa fain, mai mlte voci interioare o ghideaza si o incomodeaza. E scrisa din doua perspective "Valea Bebelusilor" si "Padurea cartilor".
               Elif devine mama, intra intr-o depresie apasatoare,vocile sunt contradictorii si sentimentele amestecate. Cartea nu e despre bebelus(enie) ci e despre starile ei de cand a devenit mama. 
              In "Padurea cartilor" vorbeste despre conditia de autoare, despre vietile (zbuciumate, ciudate, interesante, tumultuoase) unor scriitoare din Occident sau din Orient, despre cum (n-)au avut ele succes in dubla conjunctura scriitoare-mama sau doar scriitoare pentru cele care n-au avut copii. 
           Zice ea ca a scris cartea asta cu "lapte negru si cerneala alba, un cocktail de povesti, sentimente materne, dor de duca si depresie...". Faina impletirea, multe lucruri interesante despre vietile unor scriitoare (Sylvia Plath, George Eliot, George Sand...) care au razbit greu pentru ca ~scrisul~ pare a fi (si el) indeletnicire masculina, o carte despre feminism. 
                Fain scrisa. Recomand. 

miercuri, 11 aprilie 2018

Chișinău

           Mi-am dorit să ajung și la Chișinău, și am ajuns cu bucurie. E cam departe de Satu meu...
Am avut un pic de timp să rătăcesc pe străduțe și mi-a plăcut. Oameni calzi, gata sa iti arate drumul si sa te sfatuiasca sa mergi cu autobusul, ca sunt 7 ”cartiere” pana  la... Din autobus nu vezi prea multe, asa ca m-am plimbat si am intrebat daca 7 cartiere e mult. 25 de minute”walking” :). Ok, atunci sa luam Chisinaul la pas, mi-am zis :). Cladiri interesante, parcuri mari, graffitti-uri faine, nou și scorojit, ploaie și soare...
        Am avut bucuria sa merg și la teatru, un dar frumos din partea organizatorilor, un spectacol foarte frumos la Teatrul National ”Mihai Eminescu”, o drama : ”Pomul vietii”. Mi-au dat lacrimile la sfarsit, nu din cauza deznodămantului (previzibil) ci pentru ca `in filmele mele, daca ajungeam la Chisinau, voiam la teatru` si am ajuns. Pentru ca e bine sa ne facem si noi daruri, de ziua lui Nichita (Stănescu) și nu numai a lui, am mers la Teatrul ”I. L. Caragiale” la  spectacolul Banii, banii sau borsetka, o comedie savoroasă. Am stat fix la cucurigu, sala era plina.
         Interesant Muzeul ala Militar printre blocuri.N-am intrat in el, doar in curte, erau niste tancuri si avioane de razboi... Interesanta senzatie am incercat! Frumoase parcurile, maaari. Tare mari. Parcul ”Memorial Eternitatea”, cu niste pusti si cu un foc ce arde la mijloc, in memora eroilor cazuti in razboi, Parcul Central cu Aleea scriitorilor, Parcul Valea Morilor, imens si frumos. Si or mai fi si altele, eu prin astea am trecut.
       Probabil cu ocazia zilei de 27 martie (Unirea Basarabiei cu Romania) la statuia lui Stefan cel Mare, din Parcul Central, erau cateva coroane frumoasa si garoafe depuse de jur imprejur. In data de 30 nu mai erau acolo, era curat. Nu-i ca la noi cand asteptam sa se ofileasca si sa se rupa si sa para jalnic tot...
              Am umblat si cu autobusul prin Chisinau, cand am avut nevoie, biletele se iau din autobus, 2 lei moldovenesti biletul, foarte ieftin (cam 50 de bani, in banii noștri). Banii i-am schimbat la o banca, plin de oficii exchange. In magazine se poate plati cu cardul. Nu mi-a intrat roaming-ul, n-am inteles de ce, si de la reprezentanta din Moldova a zis ca trebuie rezolvat din tara. Am lasat asa lucrurile, am vorbit pe facebook dar enervant, totusi. WiFi in multe locuri.
           A fost un bun prilej de a ma reintalni cu niste oameni dragi și de cunoaste niste bibliotecari tare faini, care au impartasit cu bucurie din ceea ce sunt si ceea ce fac. Si  tare faine lucruri fac in bibliotecile lor!
          Am trait niste intamplari frumoase acolo si am intalnit niste oameni faini. Mi-a placut povestea vanzatorului de clopote de portelan...
        Mi-au placut mult librariile lor! (N-am prea rezistat, dar sa nu mai spuneti la nimeni, multumesc. Mi-am cumparat trei carti cu povesti din Chisinau. Si am primit o carte minunata in dar, Dansul florilor! :), cat de curand voi citi copiilor din Romania din ea.)  Si bomboanele Bucuria. Si placintele de La plăcinte. Cica e franciza, si in Ro este, indrazniti (atacati-le pe alea cu branza sarata, pe alea  cu dovleac... sunt dementiale).  Si  daca ajungeti, mancati si niste prajituri cu gust de ciocolata, lapte praf si ambrozie :). Neaparat! 
                                     

























































E frumos la Chișinău, îndrăzniți! :)