Salvamontistul a zis ca nu prea crede sa ploua :D. Asa ca am pornit pe jos din Glavoi pana in chei. Puteam sa mergem cu masina, sa scurtam din drum, dar credeam ca pierdem ”distractia” asa ca am facut o plimbare din Glavoi pana la intrare pe traseu, o ora si patruzeci de minute. Am vazut la fata locului ca puteai merge cu masina pana foarte aproape, ne-ar fi scutit de niste efort. Dar voia buna ne-a insotit, peisaje frumoase, am trecut pe langa Cabana Varasoaia si norii se cam inteteau...
Am ajuns la pestera Cetatea Radesei, o minunatie de pestera. Aveam o frontala amarata dar excelenta :). Drumul prin pestera e prin apa pe alocuri, apa era putina, umblai pe bolovani, sunt portiuni cu lanturi si pentru asta e buna lanterna. Pestera e frumoasa foc, are niste hornuri sau ferestre, niste gauri prin care razbate soarele, lumina. Minunat!
Am intrat apoi pe traseul de chei, prin padure. Nimic spectaculos cu adevarat, la un moment dat marcajul nu se vede (punct rosu) si cineva a vrut sa ajute si s-a apucat cu un spray albastru sa faca pete-puncte albastre. Derutant, dar pana la urma ala era drumul! Marcajul duce la un punct de belvedere, deasupra cheilor, foarte frumos. Dau primii picuri de ploaie. Pauza de poze si de masa. Se inteteste ploaia, pornim in graba. De la punctul de belvedere incepe o coborare pe un groho-grohotis :), ne-am bucurat ca am apucat sa trecem inainte sa se fi facut mocirla tot (si asa alunecam de numa-numa).
Ne adapostim de ploaia torentiala sub o stanca. M-am udat bine, am descoperit o pozitie deosebita in care sa nu ne mai atinga ploaia. Sunt convinsa ca si omul-paianjen ar fi fost invidios pe noi, am simtit asta in admiratia celor de au trecut pe langa noi oooooo :))
Apoi s-a mai oprit ploaia si am pornit incet. Am ajuns la pestera asta, cred ca Horn ii zice. Mi-ar fi placut sa stiu ca e acolo. Am stat chinuiti sa nu ne ploua si aici era tare fain de adapostit.
Apoi am coborat prin chei, foarte frumos, peretii de piatra erau foarte inalti, am vazut de jos in sus punctul de belvedere, am umblat prin apa, pe pietre, am tras o tranta, am alunecat pe un bolovan, yupppie-ya-yeee !Foarte faine cheile :)
Traseul ne-a scos iar langa pestera Cetatile Radesei, acum am urcat deasupra ei, adica nu am trecut prin ea. De aici ne-am indreptat catre Glavoi, niste oameni buni ne-au dus cu masina pana in Glavoi.MULTUMESC!!! :) A inceput sa ploua iar tare cand ne-am apropiat de Glavoi. Ploua torential, paraul a crescut considerabil, unele corturi pluteau, altii vasleau sa scoata apa de pe terenul ”lor” .
Cu siguranta RECOMAND si traseul asta. Si daaaaa, sa n-aveti incredere in salvamontistii care spun ca nu o sa ploua ;) Never-ever! Drum bun.