;
Se afișează postările cu eticheta Cărţi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cărţi. Afișați toate postările

miercuri, 23 septembrie 2020

Povesti care raman in suflet la elefantulmeu.ro

    Am trăit mereu printre cărţi frumoase. Mi s-au citit poveşti şi unele poveşti au fost special inventate pentru mine. Le iubeam pe cele citite din cărţi şi le savuram pe cele inventate în care era vorba despre o fetiţă ca mine, pe care o chema ca pe mine... Poveştile leagă oamenii şi cu toate că a trecut mult timp de atunci nu am uitat, pentru că poveştile şi oamenii cu care le-ai împărţit îţi rămân în suflet. 

     Fiecare poveste are nevoie de un erou, o piedică -o dificultate prin care trece- şi nu neapărat un final fericit, dar de dorit, pe cât posibil. Cam asta este, pe scurt, definiţia poveştii.

    Ai un copil căruia îţi place să-i citeşti?  Ţi-ar plăcea să fie chiar el eroul poveştii?  

     Editura ElefantulMeu  a adus în România un concept de poveste personalizată. Tu alegi dacă eroul este o fetiţă sau un băieţel, stabileşti locul acţiunii şi la cerere eroul din poveste poartă numele copilului tău. Eroul are un prieten în poveste, şi numele acestuia poate fi ales după numele unui prieten al copilului. Cât de fain poate fi? :)

     Nu numai că e fain, surpriza este garantată, dar este minunat că se poate identifica mai uşor cu personajul. Şi, cum în toate poveştile eroul suferă o transformare... după povestea citită/auzită în care copilul se identifică cu personajul, interiorizează mesajul şi ia din poveste învăţămintele necesare.Poveştile îi dau incredere copilului şi îi dezvoltă imaginaţia.

      Avem nevoie de poveşti pentru a creşte copii puternici şi curajoşi. Recomand poveştile personalizate,  pentru că aduc bucurie şi pentru că scurtează nişte procese de învăţare, pentru că te transformă.

       Citiţi o poveşti copiilor. Dăruiţi-le pe cele mai frumoase.Ţineţi cont de mesaj, de calitatea textului şi de cât de frumoase sunt ilustraţiile. Bucuraţi-vă împreună de cărţi, dacă vă doriţi să creşteţi cititori. Daţi-le încredere că pot fi chiar ei eroii şi roadele le veţi culege curând.

      Citiţi chiar azi, o zi fără poveste e o zi pierdută. Aruncaţi un ochi aici şi vedeţi ce minunăţii se pot comanda pentru copii. Recomand.

marți, 27 august 2019

Vreau o poveste înainte de culcare! de Tony Ross

Poveste NOUĂ! În fiecare seară, Regele îi spune Micii Prințese o poveste ca să o ajute să adoarmă. Dar când tatăl ei este plecat, nimeni nu știe să-i spună o poveste înainte de culcare așa cum o face el... așa că Mica Prințesă NU vrea sa doarmă! Până când servitoarea… Genială soluție!
Trrrebuie să urmariți până la sfârșit!
Vă invit la vizionare!



duminică, 18 august 2019

Pentru a crește oameni mari și buni avem nevoie de povești. De la ce vârstă ar fi potrivit să începem să citim copiilor? 

marți, 16 iulie 2019

Asta e al meu!

Astăzi e despre povești frumoase :), o poveste care o să vă cam placă :), e tare faină, minunate sunt ilustrațiile. O poveste despre posesie, despre un ou pe care îl vrea toată lumea. Dar ce se întâmplă, oare, când proprietarul constată că oul îl bagă într-un necaz? Vă invit la vizionare :)
Liber la like, dislike, distribuire și abonare. Vă mulțumesc!



sâmbătă, 29 decembrie 2018

Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău

Ce mai carte! ”Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” de Fredrik Backman e tare faină. Mi-a placut sa gasesc o altfel de scriitura, diferita de Un barbat pe nume Ove (despre care am mai zis ca e faina, intre timp am vazut si filmul, fain film, recomand).
           Am citit cu placere cartea asta si mi-a adus aminte de cea mai buna bunica din lume, de bunica Sana, bunica mea. Care nu,, nu vorbea asa colorat ca bunica asta dar avea inima buna-buna-buna de tot. 

          O carte complexa, interesant construita, despre lucrurile care nu sunt ceea ce par a fi,  despre o bunica mishteaux, nonconformistă, care a creat o lume imaginara pentru nepoata ei, in dulapul bunicii, tinutul Miamas. 
           Bunica asta se pricepea sa nascoceasca chestii si sa inventeze povesti, in lumea asta, imparatia Miamas. Bunica asta a facut de fapt mult bine dar pentru a face bine a facut si  niste sacrificii si pentru asta ii pare rau. 
          Orice copil are dreptul la supereroi (asa incepe cartea) si bunica asta a fost pentru Elsa, personajul principal, o fetita de aproape 8 ani. N-am chef sa povestesc cartea, bunica pune la cale o vanatoare de comori si ce se intampla va invit sa descoperiti.
           Cartea asta este despre multe lucruri, despre  unii care-si poarta monstrii inauntrul lor, despre familii, despre divort, despre copii atipici sau tipici, bullying, despre ce simte un copil care asteapta nasterea unui frate vitreg, o carte despre curaj, despre acceptare, despre viata si moarte.

Recomand. :)
L.E. am gasit poza asta in telefon. Altele n-am facut ca n-aveam baterie si imi era lene sa scriu sau sa imi pun semne...

luni, 17 septembrie 2018

Un barbat pe nume Ove

Mishteaux carte. Recomand.Fain scrisa.

         Ove, e un tip tacut, ursuz si cu multe idei bune si fixe :). E gata sa moara dar o iranianca gravida ce se muta in vecini, cu familia ei,  ii da viata peste cap. Si ii mai si turteste cutia postala. Si mai apare si o pisica.
          E o carte despre multe lucruri : despre prietenie, dragoste, batranete, acceptare, moarte si viata, despre pricipii sanatoase :) si despre oameni buni.
          Prinzi drag de Ove :),asa ticait cum e,  nu se poate altfel.





Recomand <3 p="">

vineri, 13 aprilie 2018

Lapte negru, de Elif Shafak

              Cartea asta mi-am cumparat-o in vara, ca urmare a unei recomandari de pe blogul Printesei urbane (parca ).Abia acum i-a venit randul sa o citesc. Este o carte autobiografica. Nu prea ma omor sa stiu multe lucruri despre biografia scriitorillor pe care ii citesc, desi sunt convinsa ca cei ce scriu scriu si din ceea ce sunt, nu cred ca se poate altfel...

                Autoarea are o dilema : pot fi scriitoarele si mame si oameni de succes (femei de cariera)?                   Carte e scrisa fain, mai mlte voci interioare o ghideaza si o incomodeaza. E scrisa din doua perspective "Valea Bebelusilor" si "Padurea cartilor".
               Elif devine mama, intra intr-o depresie apasatoare,vocile sunt contradictorii si sentimentele amestecate. Cartea nu e despre bebelus(enie) ci e despre starile ei de cand a devenit mama. 
              In "Padurea cartilor" vorbeste despre conditia de autoare, despre vietile (zbuciumate, ciudate, interesante, tumultuoase) unor scriitoare din Occident sau din Orient, despre cum (n-)au avut ele succes in dubla conjunctura scriitoare-mama sau doar scriitoare pentru cele care n-au avut copii. 
           Zice ea ca a scris cartea asta cu "lapte negru si cerneala alba, un cocktail de povesti, sentimente materne, dor de duca si depresie...". Faina impletirea, multe lucruri interesante despre vietile unor scriitoare (Sylvia Plath, George Eliot, George Sand...) care au razbit greu pentru ca ~scrisul~ pare a fi (si el) indeletnicire masculina, o carte despre feminism. 
                Fain scrisa. Recomand. 

marți, 3 ianuarie 2017

Croitoreasa de la Dachau

Foarte buna povestea. Final neasteptat.Am povestit-o deja la doi oameni. Te tine atent. Surprinzatoare. Recomand.

duminică, 21 februarie 2016

Firmin :)

           Firmin e o carte scrisa de Sam Savage. E interesant subietul si intresanta introducerea in subiect.
          Firmin e un sobolan care citeste :). E boem, iubeste cartile, a citit o librarie intreaga, iubeste muzica si filmele. Cartea e scrisa fain, uneori uiti ca este sobolan, e umanizat si devine "cititor de carti" :). Sigur ca i se intampla si lucruri "sobolanesti" dar astea sa le descoperi tu citind, daca esti curios.
         Una peste alta e o poveste trista, sobolanul nu isi poate depasi conditia. Cartea e un monolog (pe alocuri plictisitor) dar e faina, recomand.

Iaca o mostra despre cum gandeste un sobolan :)

duminică, 6 decembrie 2015

Inima de cerneala

            Cartea asta (Inimă de cerneală  de Cornelia Funke) porneste de la o idee faina: Mo poate sa dea viata personajelor din carti. Adica... el citeste si ele ies din carte in lumea reala. Ta-daaaam.

           El poa` sa aduca si alte lucruri din carti :) De vreti sa stiti cum sta treaba cu puterile lui tre` sa cititi cartea asta :) Apoi, de vreti sa stiti ce puteri are Meggie (fiica lui Mo, 12 ani) tre” sa cititi cartea asta :).
           Mi-au placut niste lucruri in cartea asta. Fiecare capitol avea un motto. Reprezentativ :) De departe asta e cel mai cel. Aviz amatorilor!

 ... si concluzia :)
 Mie mi-a placut. 

sâmbătă, 5 decembrie 2015

Micul prinț (The Little prince, 2015)

          Tocmai am vazut Micul prinț. Am asteptat cu nerabdare sa ma intalnesc cu Micul Prinț, cu vulpea, cu trandafirul, cu... Mi-a placut foarte mult cartea, am citit-o de cateva ori. Filmul e departe rau de carte. Filmul nu e rau dar putea fi foarte bun. Putea fi un film de aventuri grozav, putea aduce in prim plan valori umane, putea fi o buna lectie despre prietenie si despre acceptare.  
        Micul prinț trece prin niste experiente interesante, isi depaseste limitele, iese din zona de confort. Poate fi o poveste initiatica. In film nu e asa deloc.
           Mi-ar placea sa imi povesteasca filmul cineva care nu a citit cartea. Unde-s rasariturile? Unde e ”omul felinar”, unde e Micul prinț :)? De ce nu vorbeste frantuzeste :)? 
          Da, n-as fi inventat o alta poveste ca sa creez cadrul povestii Micul Prinț. Povestea Micului Prinț era suficienta. Filmul transmite emotie, totusi. ”Limpede nu vezi decat cu inima”!
         Pasajul subliniat tare mi-ar fi placut sa se regaseasca in film. Imblanzirea vulpii apare. Dar ritualul de imprietenire nu, si mie mi se pare magic ;)
          
          " - Bucuros aş vrea! răspunse micul prinţ - numai că nu prea am timp. Am de căutat prieteni şi o mulţime de lucruri de cunoscut.
 - Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim! zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!





 - Ce trebuie să fac? zise micul prinţ.
 - Trebuie să ai foarte multă răbdare! răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul este izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine.
A doua zi, micul prinţ veni din nou.
 - Mult mai frumos era, dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră… zise vulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiază, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor şi cuprinde un frământ şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri." 
sursa citatului  http://www.ceruldinnoi.ro

Cartea bate filmul! Dar, totusi, nu  ratati intalnirea cu Micul Prinț. Recomand :)

Iaca si trailerul: 


vineri, 3 iulie 2015

M-apuc de citit?



           Au fost o data ca niciodata... niste tineri in locul acela magic unde "magic  se-ntampla". Eram acolo si am pus o intrebare, ca sa incepem de undeva : "voi cititi?". Aia, stanjeniti rau, parea ca tocmai am pus o intrebare grea. Chiar, nu m-am putut abtine?
          Recunosc si ei ca nu citesc.
          -Nimic? 
          -Nimic! Ni-mic.Punct.
          - "Numai tocilarii citesc". Aleluia, nu stau cu tocilari de vorba, mi-am zis.
        Ok, atunci...  Si dom`le, cand nici n-ai mai gandi, ca nu-i ceata neguroasa,  una mai timida recunoaste ca citeste. Da` asa izbucnire in ras si priviri pe sub spranceana gen "tocmai tu citesti, fata, ma lasi?" de am inceput sa ne simtim prost acolo ea si cu mine, ca si eu mai citesc..., stiu,  nasol. Sa nu ma ziceti la nimeni. Va rog, insist.
         Iscoditoare priviri si pumnale! Fata rezista si zice ca "citeste ziare". Dom`le dar s-o pup nu alta, curajoasa citeste. Duc eu discutia inspre "foarte bine", e bine sa fim informati, educati, frumosi si sanatosi si hmmm, da` cartile astea ajuta si ele un pic. Am mai bagat si doua texte din alea cu nu e nicio diferenta intre un om care nu citeste si un om care nu stie citi si sloganul "cartile te fac neprost", macar sa ii sperii de nu-i pot duce pe drumul lecturii, zic :) 
          Apoi imi amintesc despre ce comori sunt la biblioteca si zic ca nu exista om caruia sa nu ii placa sa citeasca, exista oameni care inca nu au gasit cartea potrivita.  Apoi vorbim despre noi.  Las astea cu cartile. Serios acum, trebuie sa ne intristam cu totii? Apoi, fiind tineri ii intreb despre hobby-uri, despre visele lor, despre dragoste. Imi amintesc ca uneori se simt neintelesi si simt ca nu au cine sa ii asculte. Eram toata numai urechi. Bag si chestia aia din clasici  "cartile sunt prieteni tacuti" si zic si ca putem afla raspunsuri la intrebarile noastre, oricare ar fi ele, din carti. Desi nu citeau pareau ademenibili.
        Cum ziceam, daca  intalnirea se face cu cartea potrivita dragostea ramane mare. Am aflat doar de ce nu citesc. Am vorbit despre cartile "prietenii mei", despre "cartile prieteni" ale prietenilor mei, am vorbit despre cum ar fi viata mea daca n-as mai (fi) citi(t). I-am indemnat sa citeasca. Orice. Tot.  De ce? Ce o sa li se intample? O sa ii faca cititul cumva? Buni? Amuzanti? Filozofi? O sa ii faca cititul sexy :)? Habar n-am. Eu eram dinainte :D.
        Da, sunt multe motive  pentru a te apuca de citit.  Zice-se ca la astia tineri doar cele stupide prind. M-am straduit cat am putut. 
        Am auzit ca a aparut o carte - "69 de motive stupide sa te apuci de citit"- si vreau sa o citesc pana data viitoare cand ma intalnesc cu "DoamneFere`SaCitesc", sa zic din carti pentru ca altfel nu stiu, devin emotional, o dau de la Aventurile lui Habarnam si nu ma mai opresc...

marți, 7 aprilie 2015

Fluturi de Irina Binder

           Tocmai am terminat de citit cartea Fluturi de Irina Binder. Am inteles ca e bestseller si am vrut sa o citesc. Nu mi-a placut. Mi s-a parut slaba. Stiu, sunt o insensibila. Niciodata nu am inteles capodoperele. 
          Irina, eroina, personajul principal o frumoasa si o lady. O minunata. O prea minunata.  Prea de multe ori am gasit ca e frumoasa si lady. Am tinut  minte din prima. Comparatii ieftine. Ganduri neterminate, parca. Obisnuiesc sa imi pun semne acolo unde imi retine atentia o fraza. O propozitie. Un cuvant. In primul volum nu am pus niciun semn. Ma gandeam sa ma opresc din citit dar am vrut sa vad ce e fain totusi. Am eu " un ambiț" cu capodoperele...
           Am continuat. In volumul al doilea, in ultimele pagini am dat peste asta, singurul semn pe care l-am putut pune."Cea mai grea incercare la care ne supune viata  este sa ne luam adio. Sa ne luam adio, atunci cand nu vrem sa plecam, dar trebuie.  Sa ne luam adio de la oameni pe care-i iubim  si de care depindem sufleteste.  Sa ne luam adio de la  povesti pe care le credeam cu final fericit, de la vise, de la amintiri, de la noi. Pentru ca noi suntem tot ceea ce traim si ceea ce iubim." 
          Daca va plac cartile cu psihopati, cu oameni prosti care nu se pot abtine, nu se stiu retrage si indura prosteste, asta-i cartea! Enjoy!

sâmbătă, 25 octombrie 2014

"Eleganta ariciului" de Muriel Barbery

...
               Dupa "lupte seculare" am terminat de citit si cartea Eleganta ariciului de Muriel Barbery. Am cumparat-o in vara cum ca e foarte faina, cica. M-am apucat de ea si intre timp am citit alta carte ca era complicata rau  :). Si totusi am vrut sa o citesc pana la capat. 
                 Povestea e a unei portarese sleampete (foarte citita, asculta muzica de calitate, umbla prin muzee si a biblioteca, citeste si filosofie) si a unei fetite de doisprezece ani care vrea sa se sinucida. Ce le leaga pe ele e coeficientul de inteligenta si dorinta de a nu se sti cat sunt de destepte. Cartea e scrisa pe doua planuri, adeseori am avut senzatia ca scrie "cealalta". Deci complicat! Pasaje filozofice, citate, pilde...mi s-a parut greu digerabila si pe alocuri inutile divagatii si asta pentru ca abia la pagina 148 !?am aflat cum sta treaba cu eleganta ariciului. Doamna Michel, portareasa, avea eleganta ariciului  "pe dinafara plina de tepi, o adevarata fortareata" dar "pe dinauntru la fel de rafinata ca si aricii, care sunt niste fapturi in chip inselator indolente, cumplit de singuratice si teribil de elegante."Ca ar fi fost indolenta nu am observa, dar, cum ziceam, am citit greu primele 148 de pagini.  Tot "arici" e si fetita, pana la urma.
         Povestea devine interesanta cand in casa se muta un vecin nou, japonez, domnul Ozu. Domnul Ozu "vede mai departe" si isi da seama ca portareasa este o persoana speciala.  A inceput sa imi placa cartea asta, parca sunt doua intr-una, una groaznica la inceput si una minunata despre prietenie, despre viata si despre moarte.
       Eu n-am s-o povesteasc pana la capat ca sa nu stric surpriza. E scrisa bine, cu umor, cu duiosie. Nu se termina cum mi-ar fi placut mie dar se incheie cu concluzia  ca "viata e multa disperare, dar si cateva momente de frumusete in care timpul nu mai este acelasi." 
        Pana la urma mi-a placut. Nu insist pe detalii, cititi, o recomand. 

luni, 14 iulie 2014

Despre fericire

Happiness :))
                   Am dat de citatul asta de Oscar Wilde si mi se pare EXCELENT. In ce categorie te regasesti
"some or others" e raspunsul la cum relationezi cu acei "some or others". Chill out!

PS: Ca am dat de Wilde, in the middle of nowhere, mi-am amintit de cartea lui "Portretul lui Dorian Gray" care e memorabila. Foarte buna. Recomand :) Adica...trebuie citita :)

luni, 30 iunie 2014

joi, 24 aprilie 2014

Despre fericire (cu Alice Munro si Eric-Emmanuel Schmitt)

          O daa, mai nou am descoperit ca imi place sa vorbesc despre carti prin comparatie. Imi place sa vad legaturi acolo unde ele nu exista si sa trag concluzia ca X a scris mai fain decat Y si ca W e mai talentat. (Intre noi fie vorba, cand am scris despre Colectionarul greu m-am abtinut sa nu il compar cu Bruckner... despre care am ajuns la concluzia ca "fura idei" :D).
          Am citit volumul de povestiri Prea multa fericire ale lui Alice Munro (de au luat Nobelul pentru literatura in 2013) si am fost profund deceptionata. Am citit pana la capat, cu greu. Povestiri grele. Destine cretine, situatii imprevizibile, oameni ce accepta destinul implacabil ... desi cica si despre fericire e vorba, trecuta, prezenta sau viitoare eu n-am simtit-o. Strigate de disperare mai degraba si neputinta. Mi-a ramas in gand prima povestire, probabil pentru ca a fost prima, oricum mi s-a parut prea de tot (un tata isi ucide copiii si pan` la urma sotia il iarta sau intelege ca langa el ar trebui sa fie acum ca doar si el e afectat de pierdere..., hello-yellow...aha...mda ). Nu, nu mi-a placut stilul. Deloc.Poate n-aveam eu dispozitia necesara, nu imi mai amintesc exact. Povestirile se incheiau intr-o nota optimista dar nu mi-au placut.
          Apoi, am citit niste povestiri de Eric-Emanuel Schmitt. Mergeam cu trenul pret de cateva ore si aveam nevoie de ceva fain. 
        De cand am citit Oscar si Tanti Roz mi-am dorit sa mai citesc ceva de el si la librarie nu ma puteam hotari ce sa cumpar, toate erau faine, dar pana la urma mi-am luat cartea dupa titlu "Cea mai frumoasa carte din lume", opt povesti de iubire, opt femei  in cautarea fericirii. 
          Alt fel de fericire. Molipsitoare. 
         Ei da, se schimba registrul. Nu am putut rezista tentatiei de a sti care e cea mai frumoasa carte din lume :D, imi venea sa citesc in librarie toata povestea, nu mai aveam rabdare. Ce frumos scrie omul asta. Daca nu ai citit niciodata ceva de el RECOMAND. 
         Si pentru ca poate aveti si voi aceasta curiozitate...oglinda, oglinjoara, care e cea mai frumoasa carte din lume?... va zic eu "care-i faza" :). Niste prizoniere scriu pentru fiicele lor pe cate trei foi de tigara "cea mai frumoasa carte din lume". Si cartea... este o carte de bucate scrise de mame catre copiii lor :). Emotionant mi s-a parut si tare frumoasa ideea.
          Si, in concluzie, Eric-Emanuel Schmitt scrie mai fain decat Alice Munro :D. Pam-pam! 
:D  :D :D

marți, 22 aprilie 2014

Colectionarul - John Fowles

         John Fowles, Colectionarul - O carte buna care te enerveaza :). Scrisa bine. Nu ii poti da drumul.  
         Am sa reduc subiectul la doua-trei fraze, trebuie sa citesti ca sa simti tensiunea, emotia si speranta. Nu mi-au placut niciodata cartile cu nebuni dar...
        Un nebun, “Caliban” tipul inofensiv, colectionar de fluturi (rigid, frustrat, complexat), in cautare de trofee rapeste o tanara foarte frumoasa, studenta la Arte, Miranda. Un fel de fluture si acesta, o specie rara.  O vrea numai pentru el. O izoleaza (intr-o casuta, o leaga la maini, calus), ii satisface multe capricii dar ii rapeste libertatea. 
          Victima si temnicer... o relatie ciudata. Personajele sunt foarte complexe. De nebunu` asta nu imi vine sa scriu nimic. Sunt convinsa ca sunt atatia oameni ca el printre noi. Tampiti gata sa te reteze pentru ca ei nu au reusit in vreun fel, pentru ca au o anumita putere sau pentru ca au o micime (a sufletului).
          El nu vrea sa o ucida sau sa aiba vreo relatie sexuala cu ea. Vrea sa fie doar a lui, sa o poata admira doar el, sa il faca sa se indragosteasca de el. Dar lucrul acesta nu este posibil. Aleluia! (M-ar fi enervat grozav daca s-ar mai fi si indragostit de el.)
         Interesanta introspectia Mirandei. Incoltita fiind, se maturizeaza. Intelege si accepta unele lucruri din trecutul ei, le da alte valori, alte nuante. Acum stie ce vrea de la viata si este hotarata sa nu cedeze, numai sa fie libera. Tentative nereusite. Ziceam la inceput ceva de speranta. Pentru ca desi era previzibil sfarsitul, “fluturele” Miranda moare stupid pentru ca nebunu`, desi nu vrea sa moara, nu stia ce sa faca.
       Eu daaa,  am sperat ca “fluturelui” Miranda sa i se deschida aripile si sa zboare... 
       Nebunu asta, la inceput parea sa il mustre constiinta cand tipa moare, apoi planuieste o sinucidere a la Romeo si Julieta, apoi are asa o revelatie “ma comportam ca si cand as fi omorat-o eu, dar pana la urma urmei,  murise ea”! 
      Si apoi, finalul e surprinzator sau nu, colectionarul gaseste o noua prada...poate va avea noroc “de data asta”!
      Cartea asta e despre “viata merge mai departe” si despre “oamenii  care nu se schimba niciodata”.  :)
Poate. Poate nu :).

PS: Cartea e mai faina decat filmul. Hai, s-aveti spor. Recomand.

vineri, 14 februarie 2014

Adelin Petrișor - Țara cu un singur gras, lansare (Satu Mare, 13.02.2014)

          Cand am aflat ca vine Adelin Perisor la noi in Sat`(u Mare), tare m-am bucurat. Il stiu de la TV de pe vremea cand ma uitam la PROTV si era corespondent de razboi. Tare meseria asta. Nu stiu cati au inima sa o faca cum trebuie. El o are. Si ma gandeam ca TREBUIE sa merg sa il ascult, cu siguranta are ce povesti. :) Si a avut :D! 
          A fost lansarea cartii Tara cu un singur gras de Adelin Petrisor. 
si cartea asta... de abia astept sa o citesc. 
           Aseara s-a discutat despre situatia din Coreea de Nord, despre cultul personalitatii, despre dictatura, despre cultura si civilizatie la Phenian. 
          Un filmulet foarte graitor despre fata ascunsa, realitatea de zi cu zi,  atatia oameni tristi, gri, carora li se induceau raspunsuri sau alte intrebari colaterale. Disciplina, foamete, manipulare, cozi, parade militare, strazi curatate cu ligheanul si cu carpa de apa de ploaie, zeci de mii de oameni cu niste sorcove facand repetitii pentru a ridica osanale... Comunism. Pentru cine a trecut prin asta unele lucruri sunt comparabile cu Romania. Noi am scapat. Ei, oare cand?
          Apreciez si in mod deosebit faptul ca a repetat in cateva randuri ca educatia se face in familie, la scoala, la BIBLIOTECA. 
           Nu stiu cum a trecut timpul acolo si nici cat a tinut. N-am simtit nevoia sa stiu cat e ceasul.
           Daca aveti ocazia, mergeti sa il intalniti si voi pentru ca si voi meritati o intalnire cu frumosul. 
       

miercuri, 5 februarie 2014

Don Quijote...Don Quijote de la Mancha

         Incerc din rasputeri sa ma tin de promisiuni*. De cand m-am apucat de Don Quijote de la Mancha am terminat de citit doua carti. Oricat am incercat nu l-am inteles pe acest cavaler. Domnule, ori eu nu rezonez cu cavalerii ori capodoperele ma lasa indiferenta. 
        Zic doar sa ne fereasca, cine stie si poate, de cavaleri din astia. Nu stiu daca nu era nebun. Cum n-am citit toata cartea e periculos sa ma pronunt.
        Poate ca e un personaj amuzant. Stiu si eu?  Poate nu am avut ochelarii de citit chestii amuzante.. 
         Asadar... in numele iubirii si-a dreptatii va provoc sa cititi aceasta carte. 
         Eu stiu (in concluzie) ca ar trebui sa ma straduiesc pan` la capat! *pentru ca am promis.