Ehhh, cand am vazut poza asta mi-am dat seama ca sunt niste "chestii" de care eu n-am :)). Mi se pare utila poza asta si de tinut minte. Data viitoare stiti de unde m-am inspirat ;)
Se afișează postările cu eticheta Fantezii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Fantezii. Afișați toate postările
marți, 14 octombrie 2014
vineri, 22 martie 2013
Copacul meu eco-friendly
C-asa sunt eu eco... ma bate un gand, in ultima vreme, sa aduc un copac in casa. Am vazut tot felul de poze cu copaci pictati, unii is fuunny, altii-s morocanosi (nu poti sa nu te intrebi de ce si-ar putea dori cineva fix din aia... sau i-or fi pictat ei, asa talentati ca mine or fi multi :D, asta ar explica aproape toate nedumeririle mele).
Inca n-am gasit copacul perfect, nici creanga preferata, nici culoarea, nici animalul desi, aici, am doua optiuni : Mitzan ori Bufnitzan. Am gasit peretele! Deeeci e ca si gata :).
La asta imi plac bufnitele. Nu-mi plac frunzele ce cad...La asta imi plac rafturile si pernele de pe fotoliu...
Mda. Complicat. Am doar peretele :) ... ma mai gandesc.
joi, 25 octombrie 2012
Casa viselor mele :) - reloaded
Textul de mai jos l-am scris acum un an, in septembrie... :) a fost funny sa redescopar casa viselor mele :D.
"Am vazut melcii astia intr-un parc. Era plin de melci in parcul acela, nu stiu cum si de ce, si ma-ntrebam cum (li) se zice corect, casa cu etaj?
"Am vazut melcii astia intr-un parc. Era plin de melci in parcul acela, nu stiu cum si de ce, si ma-ntrebam cum (li) se zice corect, casa cu etaj?
Si ma gandeam ca, daca ar fi sa am o casa, mi-ar placea sa fie cu etaj. Etajul sa fie o mansarda cu ferestre mari, inclinate, facute "sa reziste-sa reziste", prin care sa ma pot uita-holba-zgai-binocla cand ninge sau cand ploua, cand stelele cad pe mine, cand trece curcubeul fix deasupra mea, asta s-ar intampla adeseori, cand cad frunzele din nuc (casa asta trebuie neaparat sa aiba si ea nucul ei,cum altfel?, in care sa ma pot urca sa mananc cirese sau sa citesc), sau sa vad pasarile, garantat si-ar face cineva cuib acolo, mi-ar placea sa fie o barza.
As mai primi si o veverita, bine fie doua, cu neamuri cu tot, sa nu se plictiseasca, ca si eu sunt un om ocupat si nu pot sta cu ele tot timpul. Mitzanu ar fi si el acolo, intr-un hamac, ar citi tot cartile mele preferate, din pacate.Spun din pacate ca are si niste proaste obiceiuri si isi ascute ghearele de cotor, habar n-am ce-n seamna asta!, desi l-am intrebat o data, el tacticos (ca si cum nu de el era vorba) a sters-o pisiceste+englezeste.
Tot casa aia ar avea si niste/multe flori colorate, din alea care zambesc la trecatori. Garofite si maci si floarea soarelui. "
Ma gandesc acum ce ii mai lipseste casei mele ca sa fie fengshui si zen :D. Daca intri pe www.piatraonline.ro iti vin tot felul de idei! Fiindca mi-ati stricat feng-shuiu, vorba cantecului de la Taxi, neaparat imi trebuie si o fantana arteziana ca aici.
Prin curte as face niste carari pana la gratar, nuc si pana la fantana pavate cu placi din astea! :) siiii... pe ici, pe colo as ascunde strategic niste sticle in bolovani.
Tot casa aia ar avea si niste/multe flori colorate, din alea care zambesc la trecatori. Garofite si maci si floarea soarelui. "
Ma gandesc acum ce ii mai lipseste casei mele ca sa fie fengshui si zen :D. Daca intri pe www.piatraonline.ro iti vin tot felul de idei! Fiindca mi-ati stricat feng-shuiu, vorba cantecului de la Taxi, neaparat imi trebuie si o fantana arteziana ca aici.
Prin curte as face niste carari pana la gratar, nuc si pana la fantana pavate cu placi din astea! :) siiii... pe ici, pe colo as ascunde strategic niste sticle in bolovani.
vineri, 2 decembrie 2011
Londra, zilele astea :)
Rodica a primit cadou de ziua ei doua bilete de avion . A plecat cu prietena ei cea mai buna la Londra, la cumparaturi. Au intrat intr-un magazin de pantofi si… n-au mai iesit de acolo, vreo patru ceasuri. Era promotie!
Sporovaiau necontenit, zici ca erau veveritele Chip &Dale : “hii ce pantofi mishteaux, verzi? Neah Nu-mi plac. Vai ce balerini! Roooz, no way. Iui ce botine…vai ce catarama au, astia-s cu siret, astia n-au siret, of daca erau portocalii; o da, dar nu portocaliul acesta, asta-i calapod?, astia is comozi, astia m-apasa, astia nu mi se asorteaza, astia is de babe, astia hihihi…" Simteam ca nu mai rezist auzindu-le!
-Va pot ajuta cu ceva, doamnele mele? Si-n gandul meu: frate, hotarati-va ca mi-ati facut capul calendar…am tras aer in piept si am zambit cat am putut eu de larg, deci :D?
- Sir, marimea 38, astia de seamana cu o vulpita, aveti?
- “Astia de seamana cu o vulpita” , am ingaimat eu? “cu o vulpita” ce-i cu tacanitele astea? Azi am avut o zi teribila. La 25 de ani sa trebuiasca s-asculti toti tacanaitii, nu-i lucru putin. De abia astept sa vina seara sa merg in club sa ma relaxez, sa mixez niste muzici faine. Da. Avem.Poftim.
-Auzi, Lili, ce sa mai vorbesc cu el? Zi-mi ceva. Mor. Asta nu ma baga-n seama. Am cerut zece perechi diferite si el nu ma vede. NU MA VEDE. Pur si simplu. Auzi, Lili eu sunt invizibila?
-Nu, Rodica, nu esti!
-Nu va suparati, dar ceva cu swarovski n-aveti?! Vreau sa stralucesc deseara! Lili, nu-ti mai da ochii peste cap, te rog. Chiar nu m-ajuti deloc!
-Rodicelu, cum ai zis tu “vreau sa stralucesc deseara” cred ca nici Luceafarul nu spune!
-Vine si Swarovski, imediat… mda, frumoasa foc dar are niste gusturi incredibile. Toate kitschurile le-a incercat!
-Lili, nu mai pot! Tu ai vazut ce ochi are asta? Cum se misca? Ce zambet minunat? Ce maini? Ce ceas? Cum miroase? Innebunesc…
-Rodica, nu e chiar Brad Pitt! Nu e …..
-Shhh! Poate ne-aude! (Normal ca le-auzeam. Vorbeau ca doua babe surde.) Stii cum mi s-au muiat picioarele? Si inima mea, off ce sa mai fac? Tu vezi cat e de fain? Eu m-am indragostit. Nu mai stiu ce sa fac.HELP. SOS. AJUTOR.
-Aici sunt si pantofii cu swarovski… dar, daca pot sa iti recomand eu o pereche as zice ca balerinii astia ti se potrivesc, sunt zglobii ca tine si se asorteaza cu ochii tai frumosi.
-Cu ochii mei frumosi? incepe nesigura Rodica.
-Da.
-Pai, cu ochii mei frumosi se asorteaza ochii tai frumosi, n-am retinut cum ziceai ca te cheama?
-Paul! :)
-Rodica, incantata. :)
-Hapciu!
-A, da, ea e Lili, prietena mea, e ziua mea si-am zis sa mergem sa bem undeva deseara. Ce zici, n-ai vrea sa vii cu noi?
-E ziua ta? Atunci va invit la London Pub, eu sunt DJ acolo, deseara la 7.si... La multi ani!:)
S-apoi ce-a urmat e simplu de imaginat. Am ras, am cantat si am dansat pana-n zori. Si da, ne-am sarutat. Seara aceea n-am s-o uit niciodata, Londra, seara cu DJ-ul meu preferat. :)
TAROM iti multumesc ca m-ai dus spre cel ce a devenit logodnicul meu, Paul.
miercuri, 23 februarie 2011
Pe Marte...
Eu mi-am dorit să fiu cosmonaut. Şi încă mi-ar mai plăcea. Mi-a plăcut întotdeauna să f iu cocoţată în vârful muntelui să văd de acolo ce se vede :). N-are nicio legătură una cu alta, îmi dau seama şi singură de asta, da' mi-ar plăcea să zbor cu racheta, aşa o expediţie de câteva (multe:P) zile.
O Istraterestră tre să fie informată... în caz că pleacă în spaţiu, alt spaţiu... Acuma au aştia de la National Geographic o emisiune despre planete, duminica de la 8.30, cu fotografii luate de roboţi experimentali (o minune), cu sfaturi argumentate în caz că ajungi ca turist :D pe alte planete. So, am aflat că pe Marte îi foarte frig şi că, dacă mergi, trebuie să ai neapărat ceva echipament special pentru cap, pentru că dacă nu, în câteva minute, ţi-ar fierbe creierul. Am văzut nişte răsărituri şi apusuri, roz-albastre, incredibile.
Am citit acum o săptămână că şase români au fost implicaţi într-un proiect, în ceva deşert, o simulare într-o capsulă, condiţii "ca pe Marte" şi povestea unul cât de greu a fost, că se spăla pe dinţi o dată la trei zile cu bicarbonat de sodiu, şi ... şi io m-aş băga într-o chestie din asta. E o testare a limitelor, clar, dar eu cred că aş rezista. Dacă nu din altă cauză, atunci numai pentru că sunt Istraterestra :).
O zi frumoasa să ai. Niiiiinge :) Şi când ninge tu ştii că eu... :)
marți, 22 februarie 2011
Jocuri
Cred că niciodată n-am ştiut ce-i plictiseala. Mi-am găsit întotdeauna ceva cu ce să îmi umplu plictisu'... am citit, m-am jucat, am făcut ceva cu mana mea, am ascultat o muzică pe gustul meu, am făcut o poză, am ieşit pur şi simplu. Îmi place când merg pe stradă, un drum mai lung, să mă joc. Îmi place să mă uit la oameni, să-i studiez.
Văd oameni veseli, oameni trişti, oameni grabiţi, oameni care râd, oameni care ţipă...oameni alb-negru sau color. Îmi aleg unul, din mulţime, care merge/vine pe drumul meu, şi încep să "mă joc cu el".
Mă întreb ce ocupaţie are, unde se duce, caţi ani are, dacă îşi arată sau nu vârsta, dacă are copii, dacă are simţul umorului, dacă-i plac maşinile de epocă, dacă ştie să meargă cu bicicleta, dacă ascultă muzică, dacă are câine, cum îl cheamă pe câine, dacă-i criminal în serie, dacă ştie tabla înmulţirii, dacă-i fericit, dacă... dacă... dacă?
Scenariile mele au happyendings în general. Asta probabil pentru că îi aleg eu pe cei mai fericiţi =))
În doi jocul ăsta îi minunat :) Serios.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


