Dinspre Satu Mare, in Ardud, treci de cetate si faci dreapta unde scrie Baba Novac. Daca vezi. N-am vazut :).
Oameni buni, gps-ul si privirea aggggera ne-au facut sa ajungem la locul de plantat, Padurea Ghiarmat langa Baba Novac. Locul era pregatit, copaceii erau pregatiti si ei, muruiti cu o mocirla cu balegar, mustele erau prezente, gropile trebuiau sapate, cam 30 pe 30 cm. Greu. Na, ori stii sapa ori nu stii. Simplu. Cica puteau fi mai ascutite uneltele noastre. O oboseala placuta.
Mi-a placut un lucru de l-am auzit acolo "plantam pui de pom pentru pui de om". Sa se prinda!
Am auzit acolo de 100 de ori "copacii astia (de se plantau) traiesc 100 de ani. Suntem in Anul Centenarului, o fi avand ceva legatura. ;) #numazic
Frumoasa padu
miercuri, 18 aprilie 2018
vineri, 13 aprilie 2018
Lapte negru, de Elif Shafak
Cartea asta mi-am cumparat-o in vara, ca urmare a unei recomandari de pe blogul Printesei urbane (parca ).Abia acum i-a venit randul sa o citesc. Este o carte autobiografica. Nu prea ma omor sa stiu multe lucruri despre biografia scriitorillor pe care ii citesc, desi sunt convinsa ca cei ce scriu scriu si din ceea ce sunt, nu cred ca se poate altfel...
Autoarea are o dilema : pot fi scriitoarele si mame si oameni de succes (femei de cariera)? Carte e scrisa fain, mai mlte voci interioare o ghideaza si o incomodeaza. E scrisa din doua perspective "Valea Bebelusilor" si "Padurea cartilor".
Elif devine mama, intra intr-o depresie apasatoare,vocile sunt contradictorii si sentimentele amestecate. Cartea nu e despre bebelus(enie) ci e despre starile ei de cand a devenit mama.
In "Padurea cartilor" vorbeste despre conditia de autoare, despre vietile (zbuciumate, ciudate, interesante, tumultuoase) unor scriitoare din Occident sau din Orient, despre cum (n-)au avut ele succes in dubla conjunctura scriitoare-mama sau doar scriitoare pentru cele care n-au avut copii.
Zice ea ca a scris cartea asta cu "lapte negru si cerneala alba, un cocktail de povesti, sentimente materne, dor de duca si depresie...". Faina impletirea, multe lucruri interesante despre vietile unor scriitoare (Sylvia Plath, George Eliot, George Sand...) care au razbit greu pentru ca ~scrisul~ pare a fi (si el) indeletnicire masculina, o carte despre feminism.
Fain scrisa. Recomand.
miercuri, 11 aprilie 2018
Chișinău
Mi-am dorit să ajung și la Chișinău, și am ajuns cu bucurie. E cam departe de Satu meu...
Am avut un pic de timp să rătăcesc pe străduțe și mi-a plăcut. Oameni calzi, gata sa iti arate drumul si sa te sfatuiasca sa mergi cu autobusul, ca sunt 7 ”cartiere” pana la... Din autobus nu vezi prea multe, asa ca m-am plimbat si am intrebat daca 7 cartiere e mult. 25 de minute”walking” :). Ok, atunci sa luam Chisinaul la pas, mi-am zis :). Cladiri interesante, parcuri mari, graffitti-uri faine, nou și scorojit, ploaie și soare...
Am avut bucuria sa merg și la teatru, un dar frumos din partea organizatorilor, un spectacol foarte frumos la Teatrul National ”Mihai Eminescu”, o drama : ”Pomul vietii”. Mi-au dat lacrimile la sfarsit, nu din cauza deznodămantului (previzibil) ci pentru ca `in filmele mele, daca ajungeam la Chisinau, voiam la teatru` si am ajuns. Pentru ca e bine sa ne facem si noi daruri, de ziua lui Nichita (Stănescu) și nu numai a lui, am mers la Teatrul ”I. L. Caragiale” la spectacolul Banii, banii sau borsetka, o comedie savoroasă. Am stat fix la cucurigu, sala era plina.
Interesant Muzeul ala Militar printre blocuri.N-am intrat in el, doar in curte, erau niste tancuri si avioane de razboi... Interesanta senzatie am incercat! Frumoase parcurile, maaari. Tare mari. Parcul ”Memorial Eternitatea”, cu niste pusti si cu un foc ce arde la mijloc, in memora eroilor cazuti in razboi, Parcul Central cu Aleea scriitorilor, Parcul Valea Morilor, imens si frumos. Si or mai fi si altele, eu prin astea am trecut.
Probabil cu ocazia zilei de 27 martie (Unirea Basarabiei cu Romania) la statuia lui Stefan cel Mare, din Parcul Central, erau cateva coroane frumoasa si garoafe depuse de jur imprejur. In data de 30 nu mai erau acolo, era curat. Nu-i ca la noi cand asteptam sa se ofileasca si sa se rupa si sa para jalnic tot...
Am umblat si cu autobusul prin Chisinau, cand am avut nevoie, biletele se iau din autobus, 2 lei moldovenesti biletul, foarte ieftin (cam 50 de bani, in banii noștri). Banii i-am schimbat la o banca, plin de oficii exchange. In magazine se poate plati cu cardul. Nu mi-a intrat roaming-ul, n-am inteles de ce, si de la reprezentanta din Moldova a zis ca trebuie rezolvat din tara. Am lasat asa lucrurile, am vorbit pe facebook dar enervant, totusi. WiFi in multe locuri.
A fost un bun prilej de a ma reintalni cu niste oameni dragi și de cunoaste niste bibliotecari tare faini, care au impartasit cu bucurie din ceea ce sunt si ceea ce fac. Si tare faine lucruri fac in bibliotecile lor!
Am trait niste intamplari frumoase acolo si am intalnit niste oameni faini. Mi-a placut povestea vanzatorului de clopote de portelan...
Am avut un pic de timp să rătăcesc pe străduțe și mi-a plăcut. Oameni calzi, gata sa iti arate drumul si sa te sfatuiasca sa mergi cu autobusul, ca sunt 7 ”cartiere” pana la... Din autobus nu vezi prea multe, asa ca m-am plimbat si am intrebat daca 7 cartiere e mult. 25 de minute”walking” :). Ok, atunci sa luam Chisinaul la pas, mi-am zis :). Cladiri interesante, parcuri mari, graffitti-uri faine, nou și scorojit, ploaie și soare...
Am avut bucuria sa merg și la teatru, un dar frumos din partea organizatorilor, un spectacol foarte frumos la Teatrul National ”Mihai Eminescu”, o drama : ”Pomul vietii”. Mi-au dat lacrimile la sfarsit, nu din cauza deznodămantului (previzibil) ci pentru ca `in filmele mele, daca ajungeam la Chisinau, voiam la teatru` si am ajuns. Pentru ca e bine sa ne facem si noi daruri, de ziua lui Nichita (Stănescu) și nu numai a lui, am mers la Teatrul ”I. L. Caragiale” la spectacolul Banii, banii sau borsetka, o comedie savoroasă. Am stat fix la cucurigu, sala era plina.
Interesant Muzeul ala Militar printre blocuri.N-am intrat in el, doar in curte, erau niste tancuri si avioane de razboi... Interesanta senzatie am incercat! Frumoase parcurile, maaari. Tare mari. Parcul ”Memorial Eternitatea”, cu niste pusti si cu un foc ce arde la mijloc, in memora eroilor cazuti in razboi, Parcul Central cu Aleea scriitorilor, Parcul Valea Morilor, imens si frumos. Si or mai fi si altele, eu prin astea am trecut.
Probabil cu ocazia zilei de 27 martie (Unirea Basarabiei cu Romania) la statuia lui Stefan cel Mare, din Parcul Central, erau cateva coroane frumoasa si garoafe depuse de jur imprejur. In data de 30 nu mai erau acolo, era curat. Nu-i ca la noi cand asteptam sa se ofileasca si sa se rupa si sa para jalnic tot...
Am umblat si cu autobusul prin Chisinau, cand am avut nevoie, biletele se iau din autobus, 2 lei moldovenesti biletul, foarte ieftin (cam 50 de bani, in banii noștri). Banii i-am schimbat la o banca, plin de oficii exchange. In magazine se poate plati cu cardul. Nu mi-a intrat roaming-ul, n-am inteles de ce, si de la reprezentanta din Moldova a zis ca trebuie rezolvat din tara. Am lasat asa lucrurile, am vorbit pe facebook dar enervant, totusi. WiFi in multe locuri.
A fost un bun prilej de a ma reintalni cu niste oameni dragi și de cunoaste niste bibliotecari tare faini, care au impartasit cu bucurie din ceea ce sunt si ceea ce fac. Si tare faine lucruri fac in bibliotecile lor!
Am trait niste intamplari frumoase acolo si am intalnit niste oameni faini. Mi-a placut povestea vanzatorului de clopote de portelan...
Mi-au placut mult librariile lor! (N-am prea rezistat, dar sa nu mai spuneti la nimeni, multumesc. Mi-am cumparat trei carti cu povesti din Chisinau. Si am primit o carte minunata in dar, Dansul florilor! :), cat de curand voi citi copiilor din Romania din ea.) Si bomboanele Bucuria. Si placintele de La plăcinte. Cica e franciza, si in Ro este, indrazniti (atacati-le pe alea cu branza sarata, pe alea cu dovleac... sunt dementiale). Si daca ajungeti, mancati si niste prajituri cu gust de ciocolata, lapte praf si ambrozie :). Neaparat!
E frumos la Chișinău, îndrăzniți! :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)