Încă n-am avut vreme să mă uit cum funcţioneză blogul ăsta. Poate aş scrie cu alte caractere, aş pune şi-o po(z)nă, că eu îs poznaşă uneori, dar las că vine ea vara şi-mi fac timp :P.
TV ... ştiri. Una minunată răsare... cum că, la Oradea, Consiliul Judeţean a votat pentru încetarea activităţii TEATRULUI. Mishteaux chestie, mi-am zis.Foarte interesant cum nişte tembeli, retardaţi, toţi doamne şi domni, votează pentru încetarea activităţii. Câte clase au, frate, doamnele şi domnii care "ne reprezintă"?
N-am nicio treabă cu Teatrul de Stat din Oradea, am cel mult nişte nostalgii pentru că în studenţie am fost la multe spectacole acolo. Foarte frumoase. Ultima dată am fost acum un an jumate şi intotdeauna am plecat de acolo cu o stare de bine, de frumos, de wow...
Mă întreb retoric, desigur, de ce nişte incompetenţi analizează nişte cifre. Sunt ei în măsură să interpreteze nişte rezultate? Care sunt cu adevărat indicatorii de perfomanţă care CONTEAZĂ, prin care se poate măsura importanţa unui act de cultură? Mă întreb dacă oamenii aceia au fost vreodată la teatru, sau la filarmonică (tot acolo era şi Filarmonica), dacă au copii şi dacă i-au dus pe ei măcar la teatru, şi teatrul pentru copii se destramă (cred că îi zicea Arcadia).Vedem la TV tot felul de campanii, mi-ar plăcea să fie una "Nu ucideţi dreptul la CULTURĂ", una agresivă, care sa-i sperie pe toţi oamenii care n-au mai fost la teatru în ultimii 5 ani :D (sau la BIBLIOTECĂ). mi-ar plăcea să-i convingă pe părinţi că fără teatru viaţa copiilor lor este mai săracă. ar trebui să le dea liber să meargă cu ei la piesele pentru copii. (Unele lucruri trebuie invăţate de mici şi puterea exemplului este decisivă.) Piesele pentru copii sunt ceva magic. Eu am văzut şi spectacolul nu era cel de pe scenă, ci mai degrabă era dat de copiii-spectatori. (pentru mine).Să-i vezi cum se agită, se implica, strigă la vrăjitoare, îs pârâcioşi, ţin cu ăla bun, cum se bucură, cum le strălucesc ochii :), cum râd în hohote (ca veveriţele alea Chip şi Dale) şi totuşi, unora le este luată această bucurie. Ce simplu e să "rezolvi din pix" nişte lucruri la care nu te pricepi, "am pixulea" .
Dacă Oradea era un oraş al lumii a 3-a, n-ar fi mirat pe nimeni.Cu sau fără teatru, ce mai conta. Pentru cei ce n-au fost la Oradea, mergeti fraţilor, e un oraş frumos, încărcat de istorie, cu multe locuri frumoase de vizitat, admirat, fie şi numai pentru o zi. Şi clădirea teatrului e una "frumoasă rău" , în centru, lângă Primărie. Nu ştiu pune poze încă, că aş fi pus una frumoasă.
Ştirea continua cu nişte imagini, mai mulţi oameni, majoritatea de vârsta a treia (din păcate) au ieşit în stradă, la "parastas" cu lumânări aprinse. Admirabil gestul lor, şi dacă nu le-a mulţumit nimeni aş vrea s-o fac eu.O întrebare rămâne, unde erau dom'le tinerii?
asta este România anului 2011. trist. mergeţi oameni buni la teatru, vă rog.
PS. am vrut sa scriu numai câteva rânduri dar m-am enervat pe parcurs. Sper că - ştiind faptul că România este ţara tuturor posibilităţilor- domnii şi doamnele (tembelii mai sus amintiţi) vor reveni asupra deciziei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu