Trăim vremuri grele. Atunci cand am fost copil n-am stiut ca vin facturi si ca nu avem bani! Cati au fost, au fost bine repartizaţi şi, asa cum e şi firesc, copiii nu trebuie sa simtă toate greutăţile prin care trece o familie sau, la noi in familie aşa a fost. Habar n-aveam :).
Îmi povesteşte prietena mea, profă’ de română, că pentru o lecţie avea o poveste cu un copil orfan care a rămas doar cu bunica lui. Şi era lungă povestea. Şi era tristă tare. Mda, ca si adult te gandesti ca şi pe copii i-ar sensibiliza, emoţiona povestea unui copil orfan. Reacţia unui copil: vai, doamna profesoara, traiau dintr-o pensie.... cat e o pensie? Putin, ca vin doua facturi si s-a dus pensia...
No comment. Cum ziceam, trăim vremuri grele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu