Destin?

        ieri am vazut o poza, probabil dintr-un film, pe care era scris ca destinul este podul pe care-l construiesti catre cel pe care-l iubesti. fain, nu? da, adica, ca sa se intample niste lucruri trebuie sa lasi usa deschisa, macar s-o crapi oleaca, putin. am trantit destinului niste usi in nas si, vai, ce-am mai ras :D!

          eu, nu pot dom`le sa cred in destinul ala implacabil. nu pot sa cred ca cineva da "cu zarul", ceva de genul :  ĂSTA ARE (sanatate, fericire, noroc la femei si alergie la untul de arahide), ĂSTA N-ARE! (nu, nimic, niciodata). asta este, am si eu limitele mele.

         sunt atatia oameni in jurul meu care cred exact contrariul... fericiti sau nefericiti, împacati sau nemultumiti... zic ca asta e destinul. 

         P.S.: fiti linistiti, daca e vreo problema, e doar la mine. destinul e cum stiti voi. faptul ca eu nu pot crede nu inseamna ca el nu exista ;)