Despre curaj :)

           Nu poti sti niciodata ce e in mintea celorlalti si nu poti banui cat de curajosi sunt sau pot fi unii, altii. Despre mine, daca m-ar intreba cineva daca sunt curajoasa, as zice ca da. Dar cum nimeni n-are curiozitatea asta, stiu numai eu.

           Iaca ne plimbam prin Budapesta. Voiam sa ajungem la marea Sinagoga si in cele din urma am ajuns si acolo. De vizitat n-am vizitat-o ca tocmai se apropia ora inchiderii. La doua minute de sinagoga o doamna cu un catel treceau pe strada. Doamna vrea sa intre cu catel cu tot intr-un magazin second hand. La intrarea in magazin erau niste animale mari de plus, caini si ursi mitosi. Cainele doamnei opune rezistenta si incepe sa latre de spaima. A incercat biata femeie sa il taraie dupa ea dar n-a reusit, se tinea asta in gheare de numa-numa si scheuna tare.  Saracu :D. Vezi poza nr. 1.

           Apoi, ce sa faca doamna aceea, pleaca cu catel cu tot si se opresc la zebra. Era un semafor. Se aseaza si cainele, pe coada lui, sa-si traga sufletu. Si sta cuminte. Mai asteptau si niste biciclisti sa treaca strada. Uite-i :)

          Cainele ala, sta ce sta si, o data o zbugheste spre piciorul biciclistului sa-l muste! =)) A fost o mirare si pentru stapana si pentru biciclisti. De noi ce sa mai zic, muream de ras, ca inca il barfeam pe Fricosila ca nu trecusera doua minute de cand nu avusese curajul sa intre in magazin, turbatu :D...

          Ma gandesc ce-a fost in mintea lui. Asa dupa ce a trecut de "marele pericol", s-a autoanalizat instant si si-a zis, mei... daca eu ma sperii si de un calte/urs de plus ii bai cu mine! asa ca  si-a pus "armura" de catel fioros si si-a scos coltii. Drept e ca-l ajuta si statura! :)

          Mda, ce sa zic, isi regasise curajul, acolo era, langa semafor :).

PS: sa ai o zi frumoasa :). salut.