Păi, tristă viață trebuie să aibă „hăumleșii”, mă uit uneori în ochii lor pe stradă și mă-ntreb care-o fi povestea lor. Că fiecare are o poveste. A lor toate-s triste și când mai văd unu care e și nebun nu mă mir. Cât poate un om să îndure, oare? Depinde, unii îs mai rezistenți ca alții. Mă uit iarna, când e geru mai mare, cum stau pentru o coajă de pâine pe ciment, înghețați. Caaam trist.
Nu le plâng de milă celor ce au ajuns ”hăumleși” pentru că și-au jucat casa la CARITAS-ul lui Stoica. Nebunia costă. Prostia se plătește. Asta mi se pare fair. Trist dar fair.
Astăzi am văzut un ”hăumles” poliglot. Înjura în engleză. M-a amuzat, pur și simplu.
Adică na, nu mă așteptam :) Poate nu-i din România? :D
PS: >:D< O zi super și ție!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu