am văzut aseară filmul Atlasul norilor (Cloud Atlas).
E un film interesant, despre viață, iubire, libertate, suflete care se reîntâlnesc... Trebuie să ai mintea odihnită când îl vezi pentru a face conexiunile că, altfel, zici din start că e un film aiurea. Nu, nu e.
Pe parcursul a câtorva sute de ani, șase povești (șase planuri!- am și zis... hai, mă laaași :D ) care aparent n-au nicio legătură se leagă prin anumite elemente. Trecerea de la o poveste la alta se face foarte fain. Personajele din povești joacă în toate poveștile, asta e funny dar și derutează :)... alte roluri, desigur. O dată e personaj pozitiv, o dată negativ, o dată bărbat, alteori femeie...Faină construcție.
Poveste în poveste, kind of.
Durează 3 ore, n-am simțit cum trece timpul, semn că te prinde.
Recomand.
PS: Sursa foto
Uite, aici nu ne potrivim, mie sincer mi s-a părut extraordinar de obositor şi neinteresant şi plictisitor şi o mare porcărie, no offense!
RăspundețiȘtergere:) nici mie nu mi-a placut la inceput. e complicat constructia. mie imi place mult ideea cu sufletele care se reintalnesc.
Ștergerece filme mai recomanzi tu?