cred ca ar trebui ca fiecare om sa aiba cel putin o amintire cu un om bun care in copilarie, si nu numai, era acolo. cu o vorba buna. cu o gogoasa. cu un zambet. cu un sfat. cu o imbratisare. cu o gluma. cu tot ce era nevoie.
pentru mine tanti Flori a facut toate astea. si mult mai mult. era vecina noastra cea buna, usa-n usa cu noi, omul care ne-a fost alaturi la bine si la greu. un prieten adevarat si un om deosebit pentru familia mea. nu i-am zis niciodata asta si imi pare rau. umplea casa de veselie si o asteptam cu drag la noi.
Tanti Flori nu mai e. E doar in inima celor ce au iubit-o si pretuit-o. Sufletul ei bun sper ca se hodineste acum si sta la taclare cu tati meu. Imi pare tare rau c-a trebuit sa plece pe ceea lume. Ciclul asta viata-moarte mi se pare aberant. Nu mai inteleg de ce se bucura lumea atat de tare cand se naste cineva cand se lasa cu atata jale cand pleaca cineva.
Mie mi se pare nedrept sa plece dintre noi. Dar ce e drept pe lumea asta? Ha? Nimic. Stiam eu.
Tanti Flori, iti multumesc ca mi-ai facut viata mai frumoasa >:D<
