pentru mine 1 iunie a fost intotdeauna o zi frumoasa. de 1 iunie mancam prajituri de la cofetarie. erau niste chestii tare grozave, niste rate verzi si portocalii, imbracate in martipan sau ceva de genul acesta. azi nu cred ca mi-ar mai placea dar atunci erau de VIS.
mai primeam si cate un mic cadou uneori. o carte, o minge, o papusa. da, super magic. mergeam in parcul cel mare la o plimbare si acolo era concurs de desene pe asfalt. Desenele mele erau cele mai frumoase. Serios. =)) Da, cine nu ma crede, treaba lui. Intotdeauna am avut talent la desen =)) ori tati nu se pricepea, nu imi dau seama. Ale mele, zicea el, erau cele mai frumoase. Eu l-am crezut. De ce sa nu-l fi crezut?!
Parcul asta era la capatul pamantului, azi e un drum de 40 de minute. Noi ne opream intotdeauna la mijloc, la Catedrala Romano-Catolica sa ne odihnim. Si era asa de fain acolo, rece si fain, liniste. Si tati ma facea cu apa sfintita ca eu n-ajungeam cu mana in "vasul ala" in care era apa.
Azi, 1 iunie merg sa desenez iar. Nu acolo. Dar merg. Parca vad ca desenul meu va fi cel mai frumos :) Asa-i tati?
La multi ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu