1 iunie a fost mereu o zi frumoasa in copilaria mea. De obicei primeam cadou cate o carte si o prajitura care mi se parea tare minunata. Era o cofetarie, pe vremea mea :D, asa si este, inchipuiti-va ca merg pe 100 de ani, nu alta, Cofetaria Tineretului. Si erau acolo niste prajituri delicioase, trase in ceva glazura de zahar, pui, rate si broaste. Apoi au aparut si buburuze. Ca ratele si broastele alea nu s-au mai pomenit! :)
Tot pe vremea mea se gaseau greu tot felul de lucruri. O data, am primit cadou niste baloane colorate. Rara avis. Se umflau tare si erau in forma de prune, asa as zice. Stateam pe balcon, il umflam pana la refuz si din greseala le atingeam de balustrada de metal. Ele se pargeau si era un zgomot infernal, in spatele blocului era un teren viran si sunetul se auzea tare de tot. Mishteaux :)!!!
Astazi s-a vorbit despre copilarie in jurul meu si m-am trezit zambind de cateva ori. A mea chiar a fost frumoasa.
Zici "pe vremea mea" de parca nu poti sa te simti copil in fiecare zi :)). Si pe vremea mea nu era atata tehnologie si nu i-am dus lipsa. Era frumos si atunci, dar si acum.
RăspundețiȘtergereDa, in scris se mai pierd niste zambete. Eu young and restless forever and ever :)
Ștergere