Dintre toate sarbatorile, cea mai draga mi-e Craciunul. In copilarie, aveam mereu casa plina, prajituri multe (si eu asta mancam trei zile, prajituri cu lapte) si mai venea si Mos Craciun.
Inainte de Craciun faceam pregatiri cu tati, cantam Mos Craciun (de multe ori, pesemne pricepeam tare greu :D ). Mos Craciun n-a venit in carne si oase niciodata la noi acasa. Eu l-am pandit de mai multe ori dar nu l-am vazut. Deci e ceva magic :), cu adevarat.
Invazia de "mosicraciuni" din zilele noastre e agasanta. "moscraciun" in taxi, "moscraciun" in marile magazine, "moscraciuni" la toate gradinitele, "moscraciuni"...
Apoi, pe langa faptul ca sunt peste tot ei aduc daruri pentru acelasi copil in case diferite, in zile diferite, cu multe zile inainte de Craciun, de multe ori. Chiar si la noi aduce si pentru niste copii dragi noua, Mie mi se pare derutant pentru copii dar Mosul n-a mai schimbat regulile desi poate ca ar trebui, eu am mai zis.
Apoi, circul ala in care copilul trebuie sa spuna poezie, sa stea in bratele mosului si sa faca frumos pentru a primi un cadou mi se pare exagerat. Mi-ar placea sa ii vad pe parintii enervati ca n-a vrut sa zica sau sa se pupe cu mosu sa isi aminteasca daca vreodata si-au rugat copiii sa nu accepte cadouri de la straini sau sa nu se pupe cu straini. O, daaa, tare mi-ar placea!
Dintre toate sarbatorile, cea mai draga mi-e Craciunul. De Craciun e casa plina cu cei dragi si cu ingeri, cu oameni dragi, colinzi, prajituri, scortisoara si Mitzan. Sa vina...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu