;

luni, 15 august 2016

Vf. Comja, Racsa, judetul Satu Mare

           Ieri dimineata am avut chef sa mergem la padure. Am ales sa mergem pe Vf. Comja, Racsa.

Hartile si informatiile de pe net ziceau clar ca e marcat traseul. Ajunsi in Racsa dam peste o harta minunata, cu informatii despre mai multe trasee, bine de stiut ca sunt trasee bine marcate :) in judetul Satu Mare.


           Lasam masina langa poarta unei batranici tare simpatice care ne-a spus ca varful e "tăt drept și a arătat incotro trebuie sa mergem, de zici ca parea la capatul pamantului. :)
           Pe harta scrie ca traseul e de trei ore, deci am calculat ca facem sase, dus-intors. Incepem sa urcam lin, pe un drum de pamant și pietruit.Cam multi nori. Ne intâlnim cu doua babute ce stau la povesti in pragul portii. Vor sa stie unde la cine am venit :), unde am lasat masina și ”unde mărg tânării”. Raspundem cuviincios sa nu suparam SRI-ul local :), primim urarile de drum bun si inaintam lejer pe drum.
           Marcaje se vad, ceea ce e bine, mergem pe triunghi galben si e si traseu de cicloturism.

        Intram in Tara Murelor pufoase. Plin de mure. Mari. Gustoase. Parfumate.La inceput mai gustam si mai mici, pe urma alegem ca mofturosii numai murele mari :).


          Traseul e cum e descris la panoul de jos. Ajungem rapid la punctul de popas, o masa de lemn cu acoperis.  De aici ta-daaam nu mai sunt marcaje. E ok, am inteles si noi ca tot drept trebuie sa mergem, drumul e unul singur. Se bifurca  uneori dar mergem inainte. Mai dam de o masa si mai sus. Ajungem unde credem noi ca e varful, sigur ca marcaj tot nu era :), nicio problema. Ne bucuram de mers prin padure, de verdele ala fain, de murele, florile -soarelui, fluturii, greierii ce ne insotesc si de panorama frumoasa.





Dam de niste localnici care zic ca suntem pe varf, ca la tot dealul i se zice de Comja :). 
Coboram spre sat, tot drumul a durat 4 ore, cu pauze de mancat, de mancat mure, de facut poze.




        Locul este frumos si foarte accesibil. Recomand.

PS:  In drum spre casa am oprit la Mujdeni, la lac, ca tot ne era in drum. 

Unii ascultau muzica la boxe de vuia tot lacul...Mi-NU-nat adica, NOT!






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu