Despre faptul ca iubesc ploaia atunci cand nu mor de frig am mai scris. Poaia e numai a mea. Am zis. Imi aminteste de multe lucruri. Desi mi-am luat umbrela de dimineata, pe principiul "o car cu mine, sperii ploaia" azi n-a ttinut! In drum spre casa turna si zici ca era 25 octombrie, frig si ceata, ploaie si baltoace! Mishteaux. asociez ploaia cu tati, pentru ca el m-a lasat sa sar prin balti si ziceti si voi cati tati isi mai lasa pruncii sa sara si sa se stropesca pana peste cap? Ha? Azi, pentru ca mi-a intrat ploaia si in pantofi, imi venea sa sar prin balti. Greu m-am abtinut!
Acum vreo trei ani am mers in Muntii Rodnei. Super cool! Ne-a prins o furtuna, aveam inima cat un purice...speram sa nu trazneasca in cort si nu, n-a traznit. Dar, a plouat atat de tare ca am scos apa din cortul in care "nu intra apa" :). De fapt, l-am dus sa-i testam limitele si sa-l facem de rusine...:D. Am vazut acolo un curcubeu, un super curcubeu, poza de e pusa sus la blog e de acolo.
Cine a zis ca vine vara? Caaand?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu