Mda. Saptamana trecuta, la conferinta, a luat cuvantul si un bibliotecar-trainer din Botswana. A insistat pe ideea ca atunci cand vede un utilizator el este foarte fericit si-s zice in gand "hello, my sallary". Da, pare amuzant si totusi nu e.
Si in Romania multi ar trebui sa gandeasca asa si atunci serviciile oferite ar fi infinit mai bune, in toate domeniile. Poate daca ar constientiza ca sunt platiti din bani publici lucrurile ar sta altfel, mai bine.
Zilele astea, asteptand pe niste coridoare infecte, un batranel ii spune asistentei ca la ora unu incepe programul si ca unde e doamna asistenta (era 1 si 27 de minute)? Batranul a avut un ton normal. Asistenta se apuca si zbiara ca nu NOI (pacientii) facem programul Personalului !!! Intr-adevar, nu-l facem dar incercam sa il respectam. In fine, la ora 1 si 40 de minute apare si asistenta care trebuie... Hello, my sallary!
Mda. Apoi, sa stiti si voi nu-i tocmai potrivit "sa te apuce terapiile" intre sarbatori, ei au hotarat ca din data de vineri 21 decembrie pana in data de 3 ianuarie sa nu mai vina la serviciu. Se inchide. Punct. Ce conteaza oamenii aia care stau la zeci de randuri, care ar trebui sa faca zece sedinte, timp de zece zile ca sa isi faca efectul? Nu, nu conteaza. De ce ar conta? Hello my sallary?
Ce pot eu sa fac? Va rog sa nu va mai imbolnaviti in/intre/de/in apropiere... de sarbatori. Si, daca totusi o faceti, stati acasa, nu le stricati ziua celor ce intarzie 40 de minute la serviciu. Sunt si ei oameni...
PS: Terapiile nu sunt pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu