…astazi cand am ajuns acasa Mitzanu tolanit in varful patului vorbea singur. Mda. Fara comentarii.
Eu sunt Mitzu si mi se cuvine orice. Pentru ca-s frumos. Si pufos. Cald. Urechios. Am cam cinci kilograme. Imi place sa ma cantaresc zi de zi pe cine se nimereste, pe oasele si pe “slaninile” celor din jur. Eu pot orice. Pot sa stau si in cap. Cine nu ma crede, treaba lui. Am zis ca pot sa stau in cap, e vorba de capul altora. Am preferinte, desigur. Istraterestra s-a intrebat daca nu cumva e pe moarte ca ma tolanesc pe ea cam des. Cum adica cam des? Numai cand este acasa!!! Doamne ce-am mai ras cand am auzit-o! Da, e mortala. S-apoi nu, nu e pe moarte. I-am vazut analizele.
Eu sunt un fel de buricul pamantului. Adica nu, eu sunt buricul pamantului! Daca nu-s in centrul atentiei ceva nu e in regula. Adica cu ei, oamenii. Eu oricum sunt in centru. Cand ei nu ma vad… taaanaaaam… imi bag coada drept in ochii lor. Adica, putin respect! In ultimele zile am auzit tot felu de ocari… nu mai resist, magar cu urechi, cine eu? Eu, magar? Mda, nici eu n-am stat degeaba. I-am trantit o zgarietura minunata. Una noua. Cu maiestrie.Neam de neamu meu n-a mai izbutit asa ceva si care mi-i rasplata? Magar cu urechi?
Si acum tocmai a venit dl. Mitzu. Asa ca ma opresc. Toarce ca un tractor.Mi-i drag. Eu nu mai vad monitorul pentru ca iar mi s-a urcat in cap… Magar cu urechi, cum ziceam… De urechile lui nimic nu vad :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu