;

duminică, 9 decembrie 2018

Tu stii ce calitati ai?

          Ca multe alte cântece pe care le ştiu lălăi, ieri am avut ocazia să ascult cântecul ăsta (Robbie Williams - Love my life). Şi să-i aud şi versurile.  Se întâmpla la evenimentul Sărbătoreşte-ți viața, ediția a IX-a, Satu Mare.
          Era şi un exercițiu la un moment dat, trebuia să numeşti o calitate de-a ta si un defect. O fi greu? O fi uşor să faci asta?
          Te provoc să dai boxele mai tare şi să te gândeşti cu sinceritate la asta, sunt sigură că ai mai multe. Pentru mulți este dificil să spună ceva (un singur lucru) frumos despre ei.
         Prin urmare, eu sunt.../eu ştiu.../ eu pot...


miercuri, 5 decembrie 2018

Adevăratul Moş Nicolae

Astăzi, pe înserat, l-am vazut in Sat' pe Moş Nicolae. Avea un clopoțel şi era grăbit tare.
:) N-am apucat să-i fac decât poza asta. Mişcată. Când eram un pic mai mică venea mai târziu. Se cam lăsa aşteptat. Cică... după cumințenie, venea. Bine că venea :)
P.s: Anul ăsta n-am văzut nuieluşe prin Sat'. Să fi fost chiar aşa de cuminți? Sau ne îndepărtăm de tradiții...  :(, ar fi păcat.

vineri, 23 noiembrie 2018

Hai sa facem bibliotecile "great again"!

Pățeşti. Atât. Karma.
Vorba cântecului, într-o nu ştiu care țară, într-un nu ştiu care sat..., 2018, anul Centenarului...
Într-o zi vreau să ajung la biblioteca din centru. Județeană.
-Biblioteca? Biblioootecaa?! Când aude, taximetristul face ochii cât cepele. Şi apoi zice că nu ştie unde e, dar dacă l-am fi intrebat de baruri ar fi ştiut. (Ce uşurare!)
-Na, lăsați că ne zice bretenu goagăl.
-Nu, nu, lasati ca intreb in statie!
Taximetristul intreaba în stație. Dispecera întreabă şi ea în statie de vreo 3 ori daca nu stie cineva unde e biblioteca. A inceput sa imi bata inima cam tare. Nu prea stiau.
Intre timp "goagalu" zice tot. Aflam si din statie...
Am mai zambit pe sub mustata dar parca nu era zambetu' meu.
Let's make libraries great again! #centenar #numazic
#mersulpejosesanatos
Ps: Am crezut ca taximetristii sunt mai tari ca google map. Nu eram în Tokio.


joi, 8 noiembrie 2018

Viena, cateva cuvinte

      Ganduri pentru mine. Viena. Fain. Mare. Ingrozitor de multi turisti. Parca nu am mai fost niciodata intr-un oras asa de aglomerat. Uneori simteam pe strada ca mergem cu valul. Enervant. Orasul frumos, cladiri mari, somptuoase, transportul in comun foarte accesibil. 
          Am luat un card de transport pe toate liniile, bun pentru metrou, autobus, tramvai... Am gasit rapid locul de cazare, am inchiriat o garsoniera decenta de pe Booking, la vreo 10 minute de o statie de metrou. Am batut Viena in lung si-n lat. Am vazut multe locuri faine. La unele am ajuns prea tarziu si nu ne-am mai intors. Frumos la Belvedere, de exemplu. Dar chiar era la capatul pamantului :), a inceput sa se intunece, ploua mocaneste si am ajuns la inchidere. Parcul e tare fain. 
         Am platit bilet pentru 7 locuri : urcare in  turnul domul catedrala sf. Stefan,Tur mare Palatul  Schonbrunn (asta cuprindea  urcare sus la Gloriette, am umblat prin labirint (aici mi s-a parut cel mai funny si daca mai ajung mai intru, la Oranjerie nu era nimic :), erau niste leandri si doi copacei cu flori, in rest era interzis accesul,  interesanta strategie,  4-5 euro pentru  a vedea 6 plante, cred ca vara o fi fain dar nu ma mai intere mai mult. Schonbrunn e maaare, parcul de langa e foarte mare si fain.    
     La palat am luat bilet fara ghid, cu aparat din ala de audio ghid, apasai tasta corespunzatoare in fiecare incapere si auzeai povestea inregistrata, avea si in limba romana. 
           Am vazut si resedinta de vara si camerele lui Sissi, argintaria, mama doamne cate aveau, faine dar exagerat de multe, cate portelanuri si cate extravagante inutile, merita vazute. 
            Am intrat si la Biblioteca Nationala, o incapere vizitabila. Faina tare, am stat o ora aici, cand am intrat am zis ca ce mare lucru, dar te cam imbia :). 
           La parcul de distractii Prater, sunt chestii faine pentru cine biruie sa se dea. Mie mi se face rau si cand ma uit. O tura m-as fi putut da, n-am avut cu cine, nu mi se pare funny sa te dai singur in tiribombe. In schimb ne-am dus la Muzeul Ciocolatei in Prater. A big failure, cum s-ar zice. E pentru copii, probabil ei ies incantati de acolo. Este un crocodil acolo si tropaie niste indieni din spate, nu ne-au ajuns sau mancat. Aleluia. Sunt chestii din ciocolata imense, niste oameni, iepuri, reni :), sunt niste jocuri interactive, ne-am jucat si noi,  sunt niste borcane cu banuti de ciocolata, am mancat. 15 euro biletul aici, nu merita. Am inteles ca mai este un alt muzeu al ciocolatei, credeam ca la ala mergem :). Eh, fara teme facute! :)
            Este o vitrina faina, a unei galerii de arta ” Galerie Ambiente”.  Acolo au facut ei un muzeu al ursilor de jucarie. Aranjeaza vitrina fain, de revazut :). Am mai gasit o vitrina faina pe o straduta, adica deosebita, faine erau multe! Era asta cu niste soareci mishteaux de tot. Aici m-am intalnit cu doamna draguta, posibila donatoare de urs :). Am urcat in turnul domului, am intrat in catacombe -fain aici, fain ghidul, recomand. 
             Am fost la Muzeul Tehnicii, fain muzeu.Tare fain. Daca mai ajung s-ar putea sa mai merg aici. Ce n-am vazut si mi-a ramas gandul la el, Muzeul muzicii.Faine Fain ansamblui arhitectural fantezist  al  lui Hundertwasser. Am ajuns de 3 ori acolo, si a 3-a oara am descoperit si partea cu suveniruri de vizavi :),  tre` intrat ca acolo este o toaleta publica decorata de el, fain. Multe biserici frumoase, impresionante.
Poze mi-i lene sa caut si sa descarc. Am facut multe, mi-a placut orasul.
PS: sa nu uit, Am mai gasit acolo, in apropiere de constructia Hundertwasse, un magazin fain de unde mi-am luat niste cercei pisicesti. Doamna ii facea, tare faine lucruri erau, cercei handmade si nu numai.
Era mishteaux sa fi avut o harta cu metrourile din prima.