;

Totalul afișărilor de pagină

luni, 28 februarie 2011

Oscar 2011

       Da, sigur ca voiam sa ma uit la Gala OSCAR 2011, mai ales ca prezenta Anne Hathaway. Da' n-am putut sa ma trezesc. Si apoi azi am o zi lunga. Na,  ma bucur ca a castigat The King's Speech premiul cel mai bun film. Chiar e un film bun. Astept sa vad poze de la gala si sa vad speech-ul lui Colin Firth :D
      M-am speriat ca o sa ia Inception care mie mi s-a parut asa o aberatie... maaare. Inception a luat premiu pentru efecte secundare ceea ce mi se pare soooper-troooper. 
      O zi faina !


P.S. La multi ani! :) 
P. S. Mda, este loc pentru comentarii :), eu le primesc via e-mail, prin viu grai, telefonic :D. Va multumesc. Un comentariu la postarea asta era ca Inception nu a luat premiu pentru efecte secundare ci pentru efecte speciale =)).  De acord. :) Happy?

duminică, 27 februarie 2011

Atentie la URS!

        Mda. La campie nu-i de ici-de-colea sa dai fata in fata cu ursu, ziua in amiaza mare... 
        Asta mi s-a intamplat ieri. Cei trei veseli naparstoci, care eram cinci, ne-am dus sa profitam de zapada asta minunata. Si cu trei lopeti pentru zapada, un sac si cu un OZN (un fel de lighean cu manere, din care am sa-mi cumpar si eu unu, neaparat) ne-am insorit, harjonit, bulgarit si alte cuvinte care se termina in IT. Am zambit  :) :) :).
        Da, si sa revin la urs... pe cand ne dadeam noi mai bine iaca vine o avertizare sonora, ATENTIE LA URS! Asa cum coboram noi la vale, intr-adevar ursu. 
        Am mai vazut io unul la Paraul Rece (-rece) acuma fix vreo 8 ani. Da' asa in "mijlocul satului" n-am mai pomenit. I-am facut si o poza. Da' mi-i lene sa descarc poze.
        
        PS: Ursu era facut din zapada. Frumos urs :D Bravo!
                                                    

vineri, 25 februarie 2011

Dialog

        Cred ca unul dintre cele mai grele lucruri de realizat pe lumea asta este dialogul. Exista, in viata de zi cu zi, oameni cu care ne intalnim sau cu care vorbim la telefon (interminabil), care se bucura, intristeaza, vaita, lauda, au probleme reale sau imaginare (mai degraba),  si "uita" sa intrebe, macar intr-un final "si tu?" Chestia asta nu am inteles-o niciodata. Sau exista oameni care suna si nu zic nimic, asteapta sa vorbim noi cei ce nu sunam :) ... 
      Dialogul inseamna sa te poti opri din propriul monolog pentru a-l lasa si pe celalalt sa vorbeasca, dialogul presupune ideea ca celalalt poate avea o parere contrara sau diferita de a ta.
       Dialogul presupune rabdarea de a asculta si de a intelege ce incearca sa transmita celalalt. Dialogul NU presupune empatie, oi fi eu prea insensibila (???), presupune cel mult compasiune.

Mda, dialogul e un lucru tare greu de realizat. Cum ziceam.Parerea mea.

P.S.: Mitzu mananca iaurt cu fructe de padure. La cate fitze are... nici nu ma mai mir. Si totusi... o fi insarcinat?
P.S. : mi-au disparut diacriticile :) hocus-pocus-preparatus!  le astept cu mare drag inapoi :D

joi, 24 februarie 2011

Hepi Dragobete dei!

Dragi dragobeţi şi dragobeate,
Povestea cu Dragobetele n-o prea ştiu. Aşa că nu am s-o zic. Am aflat azi dimi că

numele sărbătorii vine de la Dragomir Beat (!!!). Ştiam că are ceva legătură cu fiul babei Dochia. Na şi baba asta avea un fiu Dragomir Beat :)... restul e poveste. :)
În fine, iubiţi-vă mult, că până la urmă all is love and all we need is love.

miercuri, 23 februarie 2011

Pe Marte...

          Eu mi-am dorit să fiu cosmonaut. Şi încă mi-ar mai plăcea. Mi-a plăcut întotdeauna să f iu cocoţată în vârful muntelui să văd de acolo ce se vede :). N-are nicio legătură una cu alta, îmi dau seama şi singură de asta, da' mi-ar plăcea să zbor cu racheta, aşa o expediţie de câteva (multe:P) zile.
          O Istraterestră tre să fie informată... în caz că pleacă în spaţiu, alt spaţiu... Acuma au aştia de la National Geographic o emisiune despre planete, duminica de la 8.30, cu fotografii luate de roboţi experimentali (o minune), cu sfaturi argumentate în caz că ajungi ca turist :D pe alte planete. So, am aflat că pe Marte îi foarte frig şi că, dacă mergi, trebuie să ai neapărat ceva echipament special pentru cap, pentru că dacă nu, în câteva minute, ţi-ar fierbe creierul. Am văzut nişte răsărituri şi apusuri, roz-albastre, incredibile.
          Am citit acum o săptămână că şase români au fost implicaţi într-un proiect, în ceva deşert, o simulare într-o capsulă, condiţii "ca pe Marte"  şi povestea unul cât de greu a fost, că se spăla pe dinţi o dată la trei zile cu bicarbonat de sodiu, şi ... şi io m-aş băga într-o chestie din asta. E o testare a limitelor, clar, dar eu cred că aş rezista. Dacă nu din altă cauză, atunci numai pentru că sunt Istraterestra :).   
          O zi frumoasa să ai. Niiiiinge :) Şi când ninge tu ştii că eu... :)

marți, 22 februarie 2011

Jocuri

        Cred că niciodată n-am ştiut ce-i plictiseala. Mi-am găsit întotdeauna ceva cu ce să îmi umplu plictisu'... am citit, m-am jucat, am făcut ceva cu mana mea, am ascultat o muzică pe gustul meu, am făcut o poză, am ieşit pur şi simplu. Îmi place când merg pe stradă, un drum mai lung, să mă joc. Îmi place să mă uit la oameni, să-i studiez.
        Văd oameni veseli, oameni trişti, oameni grabiţi, oameni care râd, oameni care ţipă...oameni alb-negru sau color. Îmi aleg unul, din mulţime, care merge/vine pe drumul meu, şi încep să "mă joc cu el".
         Mă întreb ce ocupaţie are, unde se duce, caţi ani are, dacă îşi arată sau nu vârsta, dacă are copii, dacă are simţul umorului, dacă-i plac maşinile de epocă, dacă ştie să meargă cu bicicleta, dacă ascultă muzică, dacă are câine, cum îl cheamă pe câine, dacă-i criminal în serie, dacă ştie tabla înmulţirii, dacă-i fericit, dacă... dacă... dacă?
         Scenariile mele au happyendings în general. Asta probabil pentru că îi aleg eu pe cei mai fericiţi =))
În doi jocul ăsta îi minunat :) Serios.

duminică, 20 februarie 2011

Sfaturi periculoase

    La un brainstorming, seara lungă, cu fetele la un vin fiert, printre râsete, s-a ajuns la concluzia că cele mai periculoase sfaturi care se pot da sunt :

  1. Fii tu însuţi/ însăţi  :D
  2. Comportă-te firesc :D 
    Fiecare a trebuit să dea două exemple când n-a fost bine că s-a comportat firesc sau când a fost ea însăşi şi... :D  Şi ce să zic, domle’ jos pălăria, trăiesc printre oameni creativi =)) Mă bucur că n-am fost prin preajmă atunci când firescul lor a devenit nefirescul celorlalţi. 
    Aştept următorul brainstorming. Cu mare drag :)

sâmbătă, 19 februarie 2011

Copii de ieri şi de azi

        Nu ştiu alţii cum sunt dar eu am lipici la copii. În cinci minute aflu de la ei multe şi mari minunăţii. Nu mă străduiesc prea tare dar unii mă plac aşa din prima, gratis.
        Azi m-am povestit cu un puşti, care va implini 6 ani în iunie. În cinci minute mi-a zis tot felul de chestii despre el :D... şi bonus, ce zic eu aici, EXTRA BONUS mi-a aratat că i se mişcă doi dinţi de jos, şi mi-a arătat că între cei doi care se mişcă i-a crescut un dinte nou. Eu, bineînţeles am fost foarte "mirată" de noul dinte :D .      
         -Wow super, nu pot să cred, ai un dinte nou? 
         Răspunsul lui a fost pe măsură: "da, vezi, ăsta e dinte de ADULT"   =)) .
         Şi da, în caz că nu era clar, revin. Mi-a explicat şi că dinţii ăia doi care se mişcau... se mişcau pentru că nu încăpeau de dintele de ADULT. Logic ;;)

        Am găsit într-o carte, acum două zile, o scrisoare pe care am scris-o în clasa întâi, cu o grămadă de ştersături :D şi cu un desen. Funny desenul, printre altele erau desenate trei lalele (asta m-a mirat, înseamnă oare că mie mi-au plăcut lalelele încă de pe atunci?), lalelele erau colorate :) una roşie, una galbenă şi una albastră. Aşa patrioată eram? Ştiam eu că există lalele albastre? Mi-ar plăcea să-mi interpreteze cineva desenul.
          
          I like to turn :( into :) .

vineri, 18 februarie 2011

Mie întotdeauna mi-au plăcut librăriile

      Mie îmi place să cumpăr cadouri. Niciodată nu cumpăr un cadou pentru că trebuie cumpărat ceva. Încerc să cumpăr ceva ce ştiu/cred că s-ar bucura să primească. Niciodată nu las asta pe ultimul moment, ce-o fi o fi...
      Ieri am fost la cumpărături, un cadou pentru o fetiţă. În aşteptarea copilului care îşi dorea o rochiţă am intrat şi la librărie pentru a lua şi o jucărie sau un joc. 
      La librărie: întreb ce au pentru o fetiţă şi-mi zice tanti aia să mă uit şi să îi zic ce îmi trebuie. O.K. Mă hotărăsc eu la o păpuşă, o rog să mi-o arate, urcă pe o scară că era mai sus poziţionată, pe un raft. În timp ce tanti urca scara, eu întreb dacă n-are ceva joc de decupat, de lipit, cu sclipici. Asta pentru că ştiu că la vârsta asta le place să facă asta, dacă-i lasă mama lor :). Am scris de trei ori asta :D. Îmi dă tanti păpuşa  să  o văd şi, brusc, se enervează că acuma nu-mi mai trebuie păpuşa, vreau nu-ştiu-ce-joc...  :D  :D  :D. OMG mi-am zis... şi am plecat. Am avut putere să mai şi salut. Incredible.
      La vânzătoarea asta i-am zis eu tanti, pentru că era o tanti. Altfel n-avea mai mult de 35 de ani... În fine, ciudat. M-am enervat, în sinea mea. 
      M-a indispus tanti de la librărie pentru că voiam să termin azi cu cumpăraturile.
      La rochiţe: ajungând înaintea copilului am ales eu patru rochiţe care mi-au plăcut mie mai mult. Mai trebuia să-i placă şi ei, mai trebuia să i se potrivească măsura. La rochiţe... am încercat vreo 8 (opt) modele până la urmă, pentru că doamna care vindea sugera şi alte modele, ba mai mult s-a căţărat de două ori pentru a ne aduce două modele noi. În cele din urmă fetiţa s-a hotărât şi uite aşa am cumpărat cea mai frumoasă rochiţă.
       Mda, în concluzie, la librăria aia n-am să mai merg ever, şi despre doamna cu rochiţe am să povestesc şi altor  doritoare de rochiţe.  ...chestie de atitutine...M-am săturat de servicii de doi bani, de mutre acre, de oameni plitisiţi şi obosiţi care "cică vând".

P.S: Azi merg la altă librărie :). Ziceam că mie îmi plac librăriile... taaare.

      
   

joi, 17 februarie 2011

Patul lui Procust

        Patul lui Procust de Camil Petrescu, o carte pe care am citit-o în weekend. Pe nerăsuflate. O carte bună. Am mai avut două tentative, una în liceu dar mi s-a părut super boring, una mai târziu dar din nu mai ştiu care motiv am abandonat-o... am rămas cu nişte impresii alandala, că e o carte ce reflectă drama intelectualului, bla-bla-bla cum ni se zicea în nişte comentarii. Întâmplarea face ca acest roman să îmi pice la Bac, şi mai târziu la ceva examen, culmea cum pe unii îi pândeşte Procust de peste tot, de te miri unde :) . 
        Aşa că, mi-a rămas pe retină că e necitită şi că TREBUIE să o citesc şi p-asta. Am să zic doar că e o carte pe care mă bucur că am citit-o acum. Am găsit în ea nişte lucruri foarte frumos zise, pe care în adolescenţă nu le-aş fi înţeles sau pe care le-aş fi minimalizat la maxim. Trebuie să treci prin nişte lucruri ca să înţelegi nişte stări, sentimente.
        N-am să povestesc romanul, am să trag doar concluziile... că,  în fiecare dintre noi stă un Procust care ne retează elanurile, care ne amendează pasiunile, care ne atrage atenţia de fiecare dată când suntem pe punctul de a săvârşi o nebunie că nu trebuie să depăşim măsura. 
       Anyway, care este măsura? :D

marți, 15 februarie 2011

Inocenţă...

        Sunt convinsă că BOR condamnă astfel de lucruri. 
        M-am plimbat cu tramvaiul. Nişte copii mergeau la un meci  însoţiţi de antrenorul lor. Antrenorul era aşa un fel de bunic :)  şi de fiecare dată când treceam pe lângă vreo biserică un copil şi antrenorul îşi făceau cruce.    
        Apoi, un altul (cu pistrui, să-i zicem Pistruiatul) văzându-l a început să-şi facă şi el, numai că îşi făcea cu mâna stângă. :D. Cu foarte mare convingere făcea asta, pentru reuşita meciului =)) .
        Mie îmi venea să râd. La un moment dat primul îl observă şi îi atrage atenţia că nu face BINE. Pistruiatul se enervează şi insistă că face bine. Mai face o dată că să fie CLAR. Tot cu mâna stângă. :D 
        Celălalt îi mai arată o dată şi încearcă să-i  mişte mâna aşa cum se face corect, dar Pistruiatul zici că era setat pe stânga, nu putea numai aşa cum ştia el :D
        Poate că  Pistruiatu l-a mâniat pe D-zeu. Poate echipa lui a câştigat. Eu sper că a câştigat. Nu mă pot abţine să nu zâmbesc. Poate că nu ştie cum e corect, poate e stângaci şi face nişte lucruri din inerţie. Cine ştie. În fine, cu câtă inocenţă susţinea "AŞA AM FĂCUT ŞI EU". Ca-n filmele cu Stan şi Bran

P.S. : dacă cineva îi înţelege pe stângaci... eu sigur :) îi înţeleg. 

Pî.Sî. Interviul a fost ok. Am trecut. Mulţumesc :)

luni, 14 februarie 2011

Valentine's Day

Adăugaţi o legendă
Pentru toţi morocănoşii care nu pot depăşi aspectul comercial al evenimentului, se simt trădaţi că o sărbătoare "străineză" prinde contur pe plaiurile mioritice, n-au resurse emoţionale să admită că iubesc... două vorbe:  
     Every day is Valentine's Day ! 
Stă în puterea noastră să ne facem viaţa, zilele mai frumoase. Îndrăzniţi :) 
S-aveţi o zi a Sf. Valentin aşa cum v-o doriţi. 
                                                 Cu drag, Eu





P.S. Ştii cum se uită o raţă în pivniţă?
       O duci acolo şi o uiţi.  :p

duminică, 13 februarie 2011

Frecmentarea

        Pentru mine duminica nu-i o zi ca oricare alta. Şi nici nu-s două duminici la fel. Duminica e pentru frecmentare, întotdeauna. Întotdeauna altfel. 
        Frecmentarea, un nou termen pe care, n-am nicio îndoială că  Academia Română  îl va îmbrăţişa de îndată ce va lua cunoştinţă că el există, denumeşte acţiunea de a freca menta. Chiar simplu. Şi logic.
        Deci : eu frecmentez, tu frecmentezi, ... :D 
       Ce minte luminată a avut/are cel ce a inventat verbul ăsta. Sau reinventat. Pentru că, până la urmă asta este ideea, nimic nou sub soare, cheia este reinventarea, cu R.
       Aşa că, fiind o zi dedicată frecmentării, eu mi-am promis azi o zi spa, mi-am schimbat melodia la telefon cu una funnier, şi acuma când îmi sună telefonul am aşa a wide large :D. Mă uit la un film şi deseară ieşim. Dar nu ca aseară, cu prelungiri că vine Monday . And I hate Mondays. Dar despre asta altă dată.
       Celor ce frecmentează le doresc o duminică minunată şi celorlalţi le doresc tot o duminică minunată! 
       salutare. Eu

sâmbătă, 12 februarie 2011

SPAM-ul din viaţa noastră

                             De ce mă enervează spam-ul virtual sau nu.
       Iaca mi-am verificat mailu. iar am şters două cu VIAGRA. Habar n-am de unde m-au racolat ăstia, dar sunt obositori. Până acum ceva timp eram senină, liniştită. Nici prin cap nu mi-ar fi putut trece cum că aş avea problema asta. Văzând că insistă, mă întreb "ce Doamne feri" nu-i în regulă cu mine? O am prea mică? Cât de mică e prea mică? Nu se (mai)... 
        Dacă eu sunt de genul feminin, şi nu o am deloc, după tratament INCREDIBLLE 100% GUARANTED o s-o am, brusc, perfectă?
        Tot aşa, in real life, sunt unii oameni care aduc spam-ul. eu le zic ăstora Spameri. Spameri care n-au o viaţă a lor şi se hrănesc cu informaţii care nu-i privesc, care se bagă şi sapă, dărâmă acolo unde nu i-a rugat nimeni. Get a life, people, YOURS!

vineri, 11 februarie 2011

funny things

daca vreţi să vă distraţi intraţi pe www.creativemonkeyz.com
filmuleţele alea cu MO şi cu F.O.C.A. îs bestiale
Focă, tu eşti prietenul meu?

Apasă ! Apasă! Apasă!

Ninge şi îs hepi :) Enjoy!

Later edit
Na... nu stiu cum să fac să mearga linku, adică numa să dai click pe el. o să mai caut să vad. am reuşit să adaug emoticoane , aşa că o să
Na  am reusit să pun şi linku. Muuulţu de ajutor :)

joi, 10 februarie 2011

Wilf, căţelul unei vrăjitoare

Mie îmi plac poveştile. Mult. Aseară m-am distrat. Am citit patru cărticele pentru copii scrise de Frank Rodgers apărute la  Editura Corint Junior. Nişte minunăţii. Au nişte ilustraţii tare drăguţe şi întâmplările prin care trece Wilf, căţelul vrăjitoarei sunt amuzante. O să mai zic de Wilf că este o excepţie în lumea vrăjitoarelor, că nicio altă vrăjitoare n-are ca animal de companie un căţel :D. Wilf are vise frumoase şi mie îmi plac visele frumoase, fie ele chiar şi ale unui căţel!Wilf voia să fie căţelul unei vrăjitoare, să facă jonglerii cu stelele, să zboare şi să facă vrăji. :D Dacă mă gândesc bine... şi mie mi-ar plăcea. Wilf este sabotat şi invidiat de Motănelul Viclenel şi Brotăcelul Trombonel... Greeeu :D
Funny, funny, funny.

Am vrut să pun şi-o poză cu Wilf... dar îmi dă ceva eroare. Poate face Wilf ceva vrăji :P. Am reuşit :) :) :)
Ăsta-i căţelul :D, Wilf

miercuri, 9 februarie 2011

Nemulţumitului i se ia darul

     De ce n-am eu parte de un concediu activ, de trei ani în jurul lumii? Pur şi simplu pentru că nu merit. Într-una din zilele astea povesteam cu un coleg despre călătorii & concedii. Cui nu i-ar plăcea să hoinărească în toată lumea ? :) 
      El a zis  că dacă i s-ar oferi ocazia, aşa... în trei ani ar vedea toată lumea, 7 zile într-o ţară. Nemulţumitul din mine ce s-a mai gandit... numa' şapte zile? Mie şapte zile într-o ţară nu mi-s de ajuns. nţ-ţ-ţ. Not at all. Deci, nemulţumitului (mie) i se ia "darul", nici vorbă de 3 ani de vacanţă. Am discutat şi despre meniuri, de râme şi de gândaci ne îngrijoram :P.
      Fiindcă el era mulţumit, el încă mai avea darul. A mai zis un lucru funny, că nu ştie cum va fi la canibali, că i-i frică de canibali, că cine ştie... =))
     Fiindcă i-a fost frică i-am luat şi lui darul. Scurt.
      Păcat, aşa pe ultima sută de metri să ratezi, poate ar fi avut noroc de nişte canibali friendly, poate proaspăt ghiftuiţi. Na, poate ar fi fost gurmanzi :D  Cine ştie? 

marți, 8 februarie 2011

Regrete

        Este un cântec, nu ştiu cine-l cântă şi nici nu vreau să ştiu, că nu mai vreau să îl aud o perioadă... habar nu am cum ii zice, am să-i zic eu "Regrete" (foarte posibil ăsta să-i fie numele). la ultimul party la care am fost melodia s-a ascultat de mai multe ori, toată lumea ştia toate versurile, numa' eu paralelă. Toată lumea zbiera ceva de genu': ... "regrete, eu nu am regrete...", şi uite aşa, când îmi vine să lălăi ceva (altceva,desigur),  numai "regrete, nu am regrete -regrete, eu nu am regrete - re.."  îmi poate trece prin cap. 
        Atunci n-am avut vreme să mă gândesc dacă eu am sau nu am regrete. Regrete ? Am. Regretele mele se leagă de goluri pe care nu mai am cum să le umplu, de dorinţe pe care mi le-am retezat de la rădăcină, de faptul că am zis nu când trebuia să zic da, de faptul că am zis da când trebuia să zic nu, că am supărat uneori, că am răspuns la prostie, că am trântit nişte uşi pe care le-aş fi putut lăsa larg deschise, că... Nu regret "nebuniile" frumoase. Mă-ntreb oare ce regretă alţii?
         Pe de altă parte ştiu că am făcut aşa cum am simţit că era bine pentru mine, un fel de carpe diem. 
Asta că aş avea regrete că nu îs mai curajos nu se pune, bănuiesc.În fine, zicea cineva că regretele sunt tardive şi inutile. Adevărat grăit-a. 

luni, 7 februarie 2011

The King’s Speech

The King’s Speech
      Un film excepţional. Pe mine, recunosc, ideea de film istoric mă înspăimântă. Adică, mă plictiseşte, mai exact. Două ore de film istoric…, not me, really. Na, dar filmul ăsta e cu Collin Firth şi mie îmi place de el. Aşa că „m-am riscat”. Adevărul istoric nu este respectat.
      So, The King’s Speech, un film despre viaţa regală din Anglia, un film care spune povestea regelui George al VI-lea care avea reale probleme în a vorbi în public. El încearcă să îndrepte această problemă cu diverşi specialişti, dar eşuează. Soţia sa Elizabeth (Helena Bonham Carter), viitoarea regină, îl descoperă pe Lionel Logue (Geoffrez Rush), un artist ratat din Australia, care lucrează după nişte metode neconvenţionale. Elizabeth îl duce pe George (Bertie, cum îi zic cei apropiaţi) la Logue şi jocul de abia începe. Metodele încep să dea rezultate dar intervin tensiuni, conflicte, orgolii, rupturi între australian şi rege.
      Punctul culminant, George al VI-lea trebuie să susţină un discurs radiofonic, în faţa naţiunii, atunci când Anglia declară război Germaniei în 1939. Va reuşi el?
      Discursul regelui este …  Te las să descoperi singur :D.
      În concluzie, un film impresionant, care seduce, cu acţiune, umor, cu personaje puternice, excepţionale,un film despre prietenie, curaj, despre viaţă… un film de Oscar, într-adevăr.

duminică, 6 februarie 2011

Istraterestra la patinoar

'poi da. se închide patinoarul, azi :(
    am profitat de vremea frumoasă şi într-o oră jumate mi-am făcut două vânătăi, am prins trei iepuri, doi mici-mici, şi unul ... maaare.
    aici în poză mă odihneam după captura numărul trei. de fapt eu pic pe mâini, asta era aşa, pentru impresie artistică :)

P.S. vreau să mai ningă şi să mai îngheţe. ziua buna

vineri, 4 februarie 2011

eu imperfect, tu imperfectul :)

 Din seria limba română "e greu" :D

Mi-ar plăcea să-l cunosc pe autorul lucrării.Îi demenţial. Pur şi simplu =)). Poate că azi râde şi el de lucrarea asta (sau de el), poate că nu vede nimic de râs, poate că a mai inventat şi alte cuvinte pentru căăăă daaa, are potenţial.
Sunt sigură că şi eu am scris aiureli la lucrări, dar el "mă bate", de departe. Sper doar să nu devină ministrul Educaţiei şi Cercetării. Atât.
        
  Pentru conformitate, Eu perfect simplu

joi, 3 februarie 2011

Despre (IN)CULTURĂ, TEATRU, FILARMONICĂ în România

Încă n-am avut vreme să mă uit cum funcţioneză blogul ăsta. Poate aş scrie cu alte caractere, aş pune şi-o po(z)nă, că eu îs poznaşă uneori, dar las că vine ea vara şi-mi fac timp :P.

           TV ... ştiri. Una minunată răsare... cum că, la Oradea, Consiliul Judeţean a votat pentru încetarea activităţii TEATRULUI. Mishteaux chestie, mi-am zis.Foarte interesant cum nişte tembeli, retardaţi, toţi doamne şi domni, votează pentru încetarea activităţii. Câte clase au, frate, doamnele şi domnii care "ne reprezintă"?
          N-am nicio treabă cu Teatrul de Stat din Oradea, am cel mult nişte nostalgii pentru că în studenţie am fost la multe spectacole acolo. Foarte frumoase. Ultima dată am fost acum un an jumate şi intotdeauna am plecat de acolo cu o stare de bine, de frumos, de wow...
          Mă întreb retoric, desigur,  de ce nişte incompetenţi analizează nişte cifre. Sunt ei în măsură să interpreteze nişte rezultate? Care sunt cu adevărat indicatorii de perfomanţă  care CONTEAZĂ, prin care se poate măsura importanţa unui act de cultură? Mă întreb dacă oamenii aceia au fost vreodată la teatru, sau la filarmonică (tot acolo era şi Filarmonica), dacă au copii şi dacă i-au dus pe ei măcar la teatru, şi teatrul pentru copii se destramă (cred că îi zicea Arcadia).Vedem la TV tot felul de campanii, mi-ar plăcea să fie una "Nu ucideţi dreptul la CULTURĂ", una agresivă, care sa-i sperie pe toţi oamenii care n-au mai fost la teatru în ultimii 5 ani :D (sau la BIBLIOTECĂ). mi-ar plăcea să-i convingă pe părinţi că fără teatru viaţa copiilor lor este mai săracă. ar trebui să le dea liber să meargă cu ei la piesele pentru copii. (Unele lucruri trebuie invăţate de mici şi puterea exemplului este decisivă.) Piesele pentru copii sunt ceva magic. Eu am văzut şi  spectacolul nu era cel de pe scenă, ci mai degrabă era dat de copiii-spectatori. (pentru mine).Să-i vezi cum se agită, se implica, strigă la vrăjitoare, îs pârâcioşi, ţin cu ăla bun, cum se bucură, cum le strălucesc ochii :), cum râd în hohote (ca veveriţele alea Chip şi Dale) şi totuşi, unora le este luată această bucurie. Ce  simplu e să "rezolvi din pix" nişte lucruri la care nu te pricepi, "am pixulea" .
          Dacă Oradea era un oraş al lumii a 3-a, n-ar fi mirat pe nimeni.Cu sau fără teatru, ce mai conta. Pentru cei ce n-au fost la Oradea, mergeti fraţilor, e un oraş frumos, încărcat de istorie, cu multe locuri frumoase de vizitat, admirat, fie şi numai pentru o zi. Şi clădirea teatrului e una "frumoasă rău" , în centru, lângă Primărie. Nu ştiu pune poze încă, că aş fi pus una frumoasă.
          Ştirea continua cu nişte imagini, mai mulţi oameni, majoritatea de vârsta a treia (din păcate) au ieşit în stradă, la "parastas" cu lumânări aprinse. Admirabil gestul lor, şi dacă nu le-a mulţumit nimeni aş vrea s-o fac eu.O întrebare rămâne, unde erau dom'le tinerii?
asta este România anului 2011. trist. mergeţi oameni buni la teatru, vă rog. 
                                                                                                         
PS. am vrut sa scriu numai câteva rânduri dar m-am enervat pe parcurs. Sper că - ştiind faptul că România este ţara tuturor posibilităţilor- domnii şi doamnele (tembelii mai sus amintiţi) vor reveni asupra deciziei.