am vrut ieri sa ma uit la alt film de Oscar, Tree of life cu Brad Pitt. Am rezistat doar 30 de minute, primele 30... Apoi am pus pe la minutul 50 sa vad daca se mai intampla si altceva decat imagini de la increatul lunii, nasteri de celule, noroaie bolborosinde, vulcani activi si dinozauri... cand a aparut si dinozaurul am zis paaas.
Mda, nu-s in cea mai grozava dispozitie se pare. In fine, nici tema nu era prea atragatoare pentru mine. E vorba despre moartea unui copil, pana la minutul 30 sunt poate 5 minute de dialog, in rest razbat sunete, intristari, intrebari retorice adresata divinitatii de genul unde era Dumnezeu cand s-a intamplat? de ce?..., intrebari tardive si spaime, regrete ca nu ne-am comportat altfel pe cand puteam face asta....
Pentru mine moartea este un subiect mult prea delicat deocamdata. Ma misca acum si moartea unor pesonaje din film si imi aduc aminte de niste oameni dragi care au plecat pe ceea lume, mult prea devreme. Cred ca moartea e una dintre cele mai idioate lucruri care ni se intampla. Stiu ca suntem cu totii muritori. E totul logic, teoretic. Practic... o mare idiotenie!
Daca a vazut cineva filmul mi-ar placea sa stiu ce era pan` la urma. Am pus la minutul 50 si am mai vazut cateva secvente, din viata de familie, pe cand traia copilul si tatal (Brad Pitt) era foarte autoritar, si ii inteleg reprosurile pe care si le facea la moartea copilului cum ca n-ar fi procedat cum trebuie cu el. De teama ca mai vine o data dinozaurul ala am oprit filmul.
Brad Pitt are o nominalizare la Oscar, ma asteptam la cu totul altceva si m-am oprit. Pentru ca am putut!
PS: Sa ai o zi super!