;

Totalul afișărilor de pagină

joi, 12 iulie 2012

Vf. Moldoveanu (2544 m.), iata-ma! :)

          zilele astea am umlat prin munti. senzatie minunata de fericire. sa umbli cu capul prin nori. si chiar sa fii cu capul in nori...chiar magic :D.      
         pornit-am vineri din Predeal si dupa 6 ore de urcat din orasul Victoria, pe un drum  (forestier plus poteca)  lung si obositor, spectaculos, frumos, cu cascade, cioturi, omizi, fluturi, carabusi, am ajuns la cabana Turnuri. aici am si dormit, la prici (curat), cazare cred ca 15 ron de persoana, nu mai stiu, mancare buna. Am mancat o supa de legume minunata care avea niste ardei iuti picanti, in otet, care dupa vreo trei rondele mi-au "ars" amigdalele. Foarte buni ardeii astia, o sa fac si eu, numai pentru curajosi. niste miel in sos, delicios. Apoi o bere rece, se impunea. Aici oamenii funny (a avut unul o replica care mi s-a parut geniala, cica"lasa-l pe ala ca vorbeste din filme :D) si un caine Jessie care latra aiurea si dadea din coada daca ii dadeai ceva de mancare. Asa, pe interes, mare magar Jessie asta...
        A doua zi dimineata am pornit catre cabana Podragu, iar doua ore de urcat cu rucsacu ala mare si greu. Ce m-am mai bucurat cand am ajuns :D. O, da! In drum spre Podragu ne-am intalnit cu magarii
care transporta marfa pentru cabane si n-am inteles de ce nu transporta si bagajele pentru oameni. Eu "as fi angajat" unul cu draga inima. Magarii foarte faini si prietenosi.
        Aici am lasat rucsacii si am pornit catre varful Moldoveanu, cu rucsac mic, apa si alimente ca nu mai gaseam pe drum, haine de ploaie, in caz ca Doamne fereste... De aici patru ore incolo, catre Moldoveanu. Am intrat in Tara buburuzelor. Oriunde te uitai dadeai cu ochii de ele. Pe alea mai lenese le mai transportam oleaca pe tricoul meu sau pe sapca, unde aveau chef sa se aseze. Funny. Am zambit la fiecare buburuza. Am vazut asa de multe... ca niciodata, nicaieri. Drumul lung, paru ore, ok cand esti odihnit dar noi nu eram ca deja eram dupa doua ore de carat de la Turnuri spre Podragu. Mai bate vantu. Mai se aud nite tunete... Hmm.  mergem inainte. Deja se vede Moldoveanu, aproximam ca mai avem doua ore incolo si inca patru inapoi :). Hai ca ajungem. Ultima portiune e criminala. Faceam zece pasi si ma opream.Nu-mi venea sa cred. Si tot asa pana pe Vistea Moldoveanu. De aici inca 15 minute lejer pana pe vf. Moldoveanu.  
Vf. Moldoveanu, punctul cel mai inalt din dreapta.
          Si am ajuns si pe Moldoveanu.,cel mai inalt varf din Romania :). Eram happy. V-am facut cu mana de acolo tuturor. Pe varf este o cruce si un steag al Romaniei. Mi-am facut poze si cu steagul. Din astea cu steagul nu am mai avut pana acum. 
        Apoi ne-am tras sufletul si am pornit catre Podragu. Alte patru ore (cu pauza de masa, poze, caramele, ...) printre buburuze, flori de toate felurile, fluturi deosebiti (pe care am incetat sa-i mai vanez ca s-asa nu reuseam sa ii fotografiez), bolovani, oi, caini de stana si turisti straini. Romani nu prea erau. Ciudat. Drumul inapoi parea mai scurt. Foarte frumos. Piatra. Verde. Cer senin. Nori. Fulgere. Tunete. Cer senin si voie buna. Lacuri. si piatra. Petice de zapada.

        Mda, cum ziceam, senzatie minunata de fericire. Cred ca Vf. Moldoveanu face parte din categoria o data-n viata. Nu se ajunge usor, poate daca incepi din alta parte traseul, habar n-am. Ma bucur ca am ajuns si pe Moldoveanu :) si, mai stii? poate mai ajungeam pe acolo, never say never. :)
          PS: funny people, la Balea Lac diversi turisti intrebau care-i Moldoveanu :D. Paaaai, sa tot fie la 9 ore de mers din Balea :D. nice, se dadeau ei jos din masina, vedeau lacul si voiau sa vada si Moldoveanu :D. Mi-a placut de un vanzator de acolo, cica "dom`le sa va spun adevarul sau sa vi-l arat pe ala si sa zic ca-i Moldoveanu?"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu