Tocmai am terminat de citit cartea Fluturi de Irina Binder. Am inteles ca e bestseller si am vrut sa o citesc. Nu mi-a placut. Mi s-a parut slaba. Stiu, sunt o insensibila. Niciodata nu am inteles capodoperele.
Irina, eroina, personajul principal o frumoasa si o lady. O minunata. O prea minunata. Prea de multe ori am gasit ca e frumoasa si lady. Am tinut minte din prima. Comparatii ieftine. Ganduri neterminate, parca. Obisnuiesc sa imi pun semne acolo unde imi retine atentia o fraza. O propozitie. Un cuvant. In primul volum nu am pus niciun semn. Ma gandeam sa ma opresc din citit dar am vrut sa vad ce e fain totusi. Am eu " un ambiț" cu capodoperele...
Am continuat. In volumul al doilea, in ultimele pagini am dat peste asta, singurul semn pe care l-am putut pune."Cea mai grea incercare la care ne supune viata este sa ne luam adio. Sa ne luam adio, atunci cand nu vrem sa plecam, dar trebuie. Sa ne luam adio de la oameni pe care-i iubim si de care depindem sufleteste. Sa ne luam adio de la povesti pe care le credeam cu final fericit, de la vise, de la amintiri, de la noi. Pentru ca noi suntem tot ceea ce traim si ceea ce iubim."
Daca va plac cartile cu psihopati, cu oameni prosti care nu se pot abtine, nu se stiu retrage si indura prosteste, asta-i cartea! Enjoy!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu