Cu toate ca am trecut de mai multe ori prin Sighet abia acum, in sfarsit, am ajuns si la muzeul de la Sighet, fosta inchisoare. O intalnire cu istoria, nu tocmai confortabila, ce reflecta ce s-a intamplat in timpul comunismului in Romania si in celelalte tari din Centrul si Estul Europei. De la intrare ni se zice ca ne asteapta ghidul. Ghidul, adica omul de verifica biletele, a zis exact trei propozitii si ne-a lasat in drumul nostru. Ar fi fost interesant sa avem ghid. Foarta multa informatie, fotografii, obiecte de-ale detinutilor, marturii audio, harti... dar altfel bine pentru ca puteai citi ce voiai, asculta ce voiai, aveai timp de reflexie.
Pentru cine nu stie despre comunism mare lucru, aici e locul potrivit sa afle... despre orori, despre nedreptate, despre incalcarea drepturilor omului, despre cenzura, despre viata grea din detentie, despre colectivizare, despre securitate, despre munca fortata. Mi-a placut sala poeziei. Razbatea codul morse, prin care isi transmiteau mesajele, poeziile. Salile negre... sali de pedeapsa, pedepse inumane.
Joc de sah cusut de un Radu Rosetti, detinut. Mi-a ramas gandul la o soseta mov, cusuta si rascusuta...de un alt detinut.
Mda, acolo poti sa stai mult si bine, ar fi interesante marturiile de ascultat. Am luat un cd sau dvd de acolo, intr-o zi am sa ma uit la el sa vad "ce ar fi trebuit sa zica ghidul" :).
In curte este un loc de reculegere si "Cortegiul sacrificatilor", un grup statuar, siluete care merg spre un zid care ii blocheza si sunt condusi de un personaj fara cap. Foarte sugestiv.
Una peste alta, iesind de acolo poate intelegi ca e bine ca esti liber. Si celor ce ofteaza dupa comunism...sa ma crute!!!
La intrare in Sighet este si Cimitirul saracilor, acolo erau ingropati in secret cei morti in inchisoare, sunt aici niste gropi comune, niste troite si au facut conturul al tarii din brazi si Sighetul este marcat cu o cruce alba. Muzeografa va explica ce aveti de vazut.
In concluzie, recomand.
