Cartea asta mi-am cumparat-o in vara, ca urmare a unei recomandari de pe blogul Printesei urbane (parca ).Abia acum i-a venit randul sa o citesc. Este o carte autobiografica. Nu prea ma omor sa stiu multe lucruri despre biografia scriitorillor pe care ii citesc, desi sunt convinsa ca cei ce scriu scriu si din ceea ce sunt, nu cred ca se poate altfel...
Autoarea are o dilema : pot fi scriitoarele si mame si oameni de succes (femei de cariera)? Carte e scrisa fain, mai mlte voci interioare o ghideaza si o incomodeaza. E scrisa din doua perspective "Valea Bebelusilor" si "Padurea cartilor".
Elif devine mama, intra intr-o depresie apasatoare,vocile sunt contradictorii si sentimentele amestecate. Cartea nu e despre bebelus(enie) ci e despre starile ei de cand a devenit mama.
In "Padurea cartilor" vorbeste despre conditia de autoare, despre vietile (zbuciumate, ciudate, interesante, tumultuoase) unor scriitoare din Occident sau din Orient, despre cum (n-)au avut ele succes in dubla conjunctura scriitoare-mama sau doar scriitoare pentru cele care n-au avut copii.
Zice ea ca a scris cartea asta cu "lapte negru si cerneala alba, un cocktail de povesti, sentimente materne, dor de duca si depresie...". Faina impletirea, multe lucruri interesante despre vietile unor scriitoare (Sylvia Plath, George Eliot, George Sand...) care au razbit greu pentru ca ~scrisul~ pare a fi (si el) indeletnicire masculina, o carte despre feminism.
Fain scrisa. Recomand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu