De ce eu?

          Am fost aseara la filmul romanesc "De ce eu?", un film bazat pe fapte reale ce vorbeste despre viata procurorului Cristian Panait, un tanar idealist care crede si lupta pentru justitie. I se pune pe tava un caz, trebuie sa ancheteze un alt procuror de la Oradea, procurorul Lele acuzat de sustragere de documente si luare de mita. Sistemul il vrea vinovat pe Lele, Panait  insa, in urma investigatiilor, il declara nevinovat pe Lele. 

         De aici ...presiuni politice mari, Sitemul il invinge si Panait se siucide. Sunt multi oameni care nu cred in sinuciderea aceasta, sunt oameni care sustin ca a fost "sinucis"

          Faptele marsave ale unora (furturi mari, linsaje), din documentele analizate rezulta acoperirea unor fapte facute de PSD-isti, trebuiau acoperite. Sterse cu buretele. Sunt procurori care in spiritul unei dreptati prost intelese fac "ce trebuie" sa faca, ce le dicteaza sistemul.

          Filmul vorbeste despre contextul social-politic de la inceputul anilor 2000. Dar nimic nu s-a schimbat de fapt. Sistemul trebuie sa invinga. Nu conteaza competente, conteaza sa ai proptele,  Interesanta teoria "pionului"... de aici explicatiea la "de ce eu", cand se intreaba protagonistul...
          Sistemul e despre oameni care sa ridice alti oameni care stiu sa pupe poala tuturor pentru  a-si pastra locul cald. Sistemul e despre oameni incapabili sa isi asume ceva, despre oameni care in loc sa faca ce trebuie, sa spuna da, oricand...
          Mda, filmul asta nu e doar despre sistemul juridic, dupa cum nici Moartea domnului Lazarescu nu e doar despre sistemul sanitar din Romania.
         Dupa film s-a lasat cu discutii, regizorul si trei actori, roluri principale, au dialogat cu publicul. Faina si "teoria sirului indian" :D, dar cam trista. 

         Recomand acest film, un film care te pune pe ganduri, Un film bun...

            #eusuntPanait

 PS: Rolul principal feminin e jucat de Andrea Vasile. Foarte fain a jucat. Imi era atat de cunoscuta :),  nu stiam de unde. Ea a fost in Big Brother, cu Soso si cu Ernest. M-am bucurat sa o vad. 

De primavara...

Paste fericit!

Fluturi de Irina Binder

           Tocmai am terminat de citit cartea Fluturi de Irina Binder. Am inteles ca e bestseller si am vrut sa o citesc. Nu mi-a placut. Mi s-a parut slaba. Stiu, sunt o insensibila. Niciodata nu am inteles capodoperele. 

          Irina, eroina, personajul principal o frumoasa si o lady. O minunata. O prea minunata.  Prea de multe ori am gasit ca e frumoasa si lady. Am tinut  minte din prima. Comparatii ieftine. Ganduri neterminate, parca. Obisnuiesc sa imi pun semne acolo unde imi retine atentia o fraza. O propozitie. Un cuvant. In primul volum nu am pus niciun semn. Ma gandeam sa ma opresc din citit dar am vrut sa vad ce e fain totusi. Am eu " un ambiț" cu capodoperele...

           Am continuat. In volumul al doilea, in ultimele pagini am dat peste asta, singurul semn pe care l-am putut pune."Cea mai grea incercare la care ne supune viata  este sa ne luam adio. Sa ne luam adio, atunci cand nu vrem sa plecam, dar trebuie.  Sa ne luam adio de la oameni pe care-i iubim  si de care depindem sufleteste.  Sa ne luam adio de la  povesti pe care le credeam cu final fericit, de la vise, de la amintiri, de la noi. Pentru ca noi suntem tot ceea ce traim si ceea ce iubim." 

          Daca va plac cartile cu psihopati, cu oameni prosti care nu se pot abtine, nu se stiu retrage si indura prosteste, asta-i cartea! Enjoy!