joi, 24 decembrie 2015
marți, 22 decembrie 2015
O fotografie cat o mie de cuvinte
Viata
este o serie de momente. Unice toate. Viata e ca povestile. Aceeasi poveste,
zisa si nu citita, de fiecare data va fi
altfel.
Dac-ar fi sa “ma mai fac ceva cand
voi fi mare” mi-ar placea sa fiu si astronaut, si cititor de carti si stele, si... Si, daaa, fotograf :)
Imi plac povestile. De aceea imi
plac si pozele pe care le fac eu. Fiecare poza are o poveste : unele sunt
vesele, altele sunt emotionante, altele sunt
triste. Pozele mele sunt despre oameni si locuri, animale, rasarituri si
apusuri, speranta sau deznadejde.
Hai sa va povestesc despre un un
moment memorabil pe care l-am putut păstra într-o amintire foto sau video, cu
ajutorul tehnologiei. 2015 a fost plin de momente memorabile, am facut o gramada de poze si de filme. M-am uitat la niste poze facute in 2015 si am una
tare draga, despre oameni frumosi pe care mi i-a adus viata in cale.
Am fost asta vara la Cracovia. Am
descoperit pe o straduta acest grafitti si mi s-a parut foarte frumos. Ne-am
apucat sa (ne) facem poze langa peretele asta.
Un localnic s-a apropiat si ne-a
zis ca nu stam bine.:D A inceput sa ne modeleze si tot nemultumit era de rezultat.:D
Eram in toane bune si cum nu eu eram cel
modelat m-am distrat si mai bine. Asa ca l-am rugat pe el sa stea „cum trebuie”
si acesta este rezultatul.
Nu ca e tare fain omu` nostru?
Asta e o poza memorabila :D. Ne amintim cu drag de el! Sa fie sanatos, ca haios e! Cum spuneam, momente si momente :). Poza asta e despre "enjoy the joy"!
miercuri, 16 decembrie 2015
Vine, vine Mos Craciun!
Dintre toate sarbatorile, cea mai draga mi-e Craciunul. In copilarie, aveam mereu casa plina, prajituri multe (si eu asta mancam trei zile, prajituri cu lapte) si mai venea si Mos Craciun.
Inainte de Craciun faceam pregatiri cu tati, cantam Mos Craciun (de multe ori, pesemne pricepeam tare greu :D ). Mos Craciun n-a venit in carne si oase niciodata la noi acasa. Eu l-am pandit de mai multe ori dar nu l-am vazut. Deci e ceva magic :), cu adevarat.
Invazia de "mosicraciuni" din zilele noastre e agasanta. "moscraciun" in taxi, "moscraciun" in marile magazine, "moscraciuni" la toate gradinitele, "moscraciuni"...
Apoi, pe langa faptul ca sunt peste tot ei aduc daruri pentru acelasi copil in case diferite, in zile diferite, cu multe zile inainte de Craciun, de multe ori. Chiar si la noi aduce si pentru niste copii dragi noua, Mie mi se pare derutant pentru copii dar Mosul n-a mai schimbat regulile desi poate ca ar trebui, eu am mai zis.
Apoi, circul ala in care copilul trebuie sa spuna poezie, sa stea in bratele mosului si sa faca frumos pentru a primi un cadou mi se pare exagerat. Mi-ar placea sa ii vad pe parintii enervati ca n-a vrut sa zica sau sa se pupe cu mosu sa isi aminteasca daca vreodata si-au rugat copiii sa nu accepte cadouri de la straini sau sa nu se pupe cu straini. O, daaa, tare mi-ar placea!
Dintre toate sarbatorile, cea mai draga mi-e Craciunul. De Craciun e casa plina cu cei dragi si cu ingeri, cu oameni dragi, colinzi, prajituri, scortisoara si Mitzan. Sa vina...
duminică, 6 decembrie 2015
Inima de cerneala
Cartea asta (Inimă de cerneală de Cornelia Funke) porneste de la o idee faina: Mo poate sa dea viata personajelor din carti. Adica... el citeste si ele ies din carte in lumea reala. Ta-daaaam.
El poa` sa aduca si alte lucruri din carti :) De vreti sa stiti cum sta treaba cu puterile lui tre` sa cititi cartea asta :) Apoi, de vreti sa stiti ce puteri are Meggie (fiica lui Mo, 12 ani) tre” sa cititi cartea asta :).
Mi-au placut niste lucruri in cartea asta. Fiecare capitol avea un motto. Reprezentativ :) De departe asta e cel mai cel. Aviz amatorilor!
... si concluzia :)
Mie mi-a placut.
sâmbătă, 5 decembrie 2015
Micul prinț (The Little prince, 2015)
Tocmai am vazut Micul prinț. Am asteptat cu nerabdare sa ma intalnesc cu Micul Prinț, cu vulpea, cu trandafirul, cu... Mi-a placut foarte mult cartea, am citit-o de cateva ori. Filmul e departe rau de carte. Filmul nu e rau dar putea fi foarte bun. Putea fi un film de aventuri grozav, putea aduce in prim plan valori umane, putea fi o buna lectie despre prietenie si despre acceptare.
Micul prinț trece prin niste experiente interesante, isi depaseste limitele, iese din zona de confort. Poate fi o poveste initiatica. In film nu e asa deloc.
Mi-ar placea sa imi povesteasca filmul cineva care nu a citit cartea. Unde-s rasariturile? Unde e ”omul felinar”, unde e Micul prinț :)? De ce nu vorbeste frantuzeste :)?
Da, n-as fi inventat o alta poveste ca sa creez cadrul povestii Micul Prinț. Povestea Micului Prinț era suficienta. Filmul transmite emotie, totusi. ”Limpede nu vezi decat cu inima”!
Pasajul subliniat tare mi-ar fi placut sa se regaseasca in film. Imblanzirea vulpii apare. Dar ritualul de imprietenire nu, si mie mi se pare magic ;)
" - Bucuros aş vrea! răspunse micul prinţ - numai că nu prea am timp. Am de căutat prieteni şi o mulţime de lucruri de cunoscut.
- Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim! zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!
- Ce trebuie să fac? zise micul prinţ.
- Trebuie să ai foarte multă răbdare! răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul este izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine.
A doua zi, micul prinţ veni din nou.
- Mult mai frumos era, dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră… zise vulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiază, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor şi cuprinde un frământ şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri."
sursa citatului http://www.ceruldinnoi.ro
Cartea bate filmul! Dar, totusi, nu ratati intalnirea cu Micul Prinț. Recomand :)
Iaca si trailerul:
sâmbătă, 15 august 2015
Muntii Apuseni, Traseu Glavoi-Cheile Somesului Cald-Cetatile Radesei
Salvamontistul a zis ca nu prea crede sa ploua :D. Asa ca am pornit pe jos din Glavoi pana in chei. Puteam sa mergem cu masina, sa scurtam din drum, dar credeam ca pierdem ”distractia” asa ca am facut o plimbare din Glavoi pana la intrare pe traseu, o ora si patruzeci de minute. Am vazut la fata locului ca puteai merge cu masina pana foarte aproape, ne-ar fi scutit de niste efort. Dar voia buna ne-a insotit, peisaje frumoase, am trecut pe langa Cabana Varasoaia si norii se cam inteteau...
Am ajuns la pestera Cetatea Radesei, o minunatie de pestera. Aveam o frontala amarata dar excelenta :). Drumul prin pestera e prin apa pe alocuri, apa era putina, umblai pe bolovani, sunt portiuni cu lanturi si pentru asta e buna lanterna. Pestera e frumoasa foc, are niste hornuri sau ferestre, niste gauri prin care razbate soarele, lumina. Minunat!
Am intrat apoi pe traseul de chei, prin padure. Nimic spectaculos cu adevarat, la un moment dat marcajul nu se vede (punct rosu) si cineva a vrut sa ajute si s-a apucat cu un spray albastru sa faca pete-puncte albastre. Derutant, dar pana la urma ala era drumul! Marcajul duce la un punct de belvedere, deasupra cheilor, foarte frumos. Dau primii picuri de ploaie. Pauza de poze si de masa. Se inteteste ploaia, pornim in graba. De la punctul de belvedere incepe o coborare pe un groho-grohotis :), ne-am bucurat ca am apucat sa trecem inainte sa se fi facut mocirla tot (si asa alunecam de numa-numa).
Apoi s-a mai oprit ploaia si am pornit incet. Am ajuns la pestera asta, cred ca Horn ii zice. Mi-ar fi placut sa stiu ca e acolo. Am stat chinuiti sa nu ne ploua si aici era tare fain de adapostit.
Cu siguranta RECOMAND si traseul asta. Si daaaaa, sa n-aveti incredere in salvamontistii care spun ca nu o sa ploua ;) Never-ever! Drum bun.
marți, 11 august 2015
Muntii Apuseni, Traseu Glavoi-Cheile Galbenei
Oooo, daaa! Asta e un traseu tare fain, musai sa il faci de ajungi in Padis/Glavoi. Asa cum scrie si pe poza, traseu dificil.Pe poza daca dai click se vede mai mare. Mie nu mi s-a parut atat de dificil, doar lung. Da, sunt portiuni cu lanturi, stai in maini, te prinzi de un fir de iarba dar nu e dificil :) Dificil e pentru copii, mai ales in chei, acolo da, si cand treci la izbuc.
Traseul e fain, sunt doua feluri in care poti sa faci traseul asta din Glavoi, unul conform fototgrafiei (pentru asta pornesti din dreptul izvorului de langa parau, in sus pe marcaj punct galben. Sigur ca nu am facut asa traseul, nici n-am intrebat pe nimeni am mers pe traseu pe punct galben de unde il vazusem cu o zi inainte, deci invers, de la Salvamont, pe drum forestier tot inainte vreo 15 minute si am coborat la intersectie pe traseu (adica am pornit catre avenul Bortig-Izbucul Galbenei -Cheile Galbenei-Poiana Florilor-FoculViu-Piatra Galbenei-Glavoi), ceea ce NU E BINE DOM`LE, explicau unii pe traseu, ca mai mult urci si vai si of! :)
Drum prin padure, frumos,
fragute, bolovani, frunzis, flori, paianjeni cu oua pe ei, asa scarbosi nu am mai vazut de mult,abrupt, salbatic, fluturi, siii Avenul Bortig :
Drumul asta e tare fain, pana la chei, un pic de lanturi dar nu e mare lucru, zic eu. Apoi am intrat in chei. Apa nu era mare. Si cheile sunt tare faine. Aici tre sa fii atent bine, ca aluneci ca naiba pe pietrele ude. Te tii de cabluri, de fierele alea, te folosesti de scarite si treci printr-un horn, asta mi s-a parut mai solicitant, ca il urcai in maini, nu stiu cat biruie copiii si erau destui cu copii care erau cam in prag de panica acolo.
Cheile is chiar faine de tot :D. Am iesit din chei si am trecut prin Poiana Florilor. Acum ca m-am uitat la poze iar, sunt solicitante cheile pentru cine nu are oleaca de conditie fizica. Pe parinti eu i-am sfatuit la fata locului sa treaca pe jos prin apa, pe pietre cu copiii. Lanturile sunt destul de inalte, pentru unu mai scund care sta atarnat si umbla in maini pe el cred ca nu prea e distractiv. Am nimerit intr-un zmeuris si am mancat cu nemiluita.Deja faceam mofturi, le cautam pe alea mari cat portocalele ;)
Apoi am mers catre Pestre Focul Viu, aici e ghetarul pe care daca il prinzi la ora 12 bate soarele pe el si straluceste nu stiu cum (noi am ajuns dupa-masa:). Am mai vazut ghetarul cu ani in urma, e frumos si cand bate soarele pe el.
Apoi am facut o deviatie catre Piatra Galbenei, un punct fain de belvedere.
Era cam innorat, n-am stat mult. Apoi a inceput ploaia. Cand ploua in Padis... Doamne fere„! A dat si grindina.
In concluzie... RECOMAND acest traseu, e prea fain ca sa nu il faci.
PS: De esti cu masina si vrei sa vezi numai cheile poti lasa masina langa chei, pe drumul ce vine dinspre Arieseni. Enjoy!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)