Ce mai carte! ”Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” de Fredrik Backman e tare faină. Mi-a placut sa gasesc o altfel de scriitura, diferita de Un barbat pe nume Ove (despre care am mai zis ca e faina, intre timp am vazut si filmul, fain film, recomand).
Am citit cu placere cartea asta si mi-a adus aminte de cea mai buna bunica din lume, de bunica Sana, bunica mea. Care nu,, nu vorbea asa colorat ca bunica asta dar avea inima buna-buna-buna de tot.
O carte complexa, interesant construita, despre lucrurile care nu sunt ceea ce par a fi, despre o bunica mishteaux, nonconformistă, care a creat o lume imaginara pentru nepoata ei, in dulapul bunicii, tinutul Miamas.
Bunica asta se pricepea sa nascoceasca chestii si sa inventeze povesti, in lumea asta, imparatia Miamas. Bunica asta a facut de fapt mult bine dar pentru a face bine a facut si niste sacrificii si pentru asta ii pare rau.
Orice copil are dreptul la supereroi (asa incepe cartea) si bunica asta a fost pentru Elsa, personajul principal, o fetita de aproape 8 ani. N-am chef sa povestesc cartea, bunica pune la cale o vanatoare de comori si ce se intampla va invit sa descoperiti.
Cartea asta este despre multe lucruri, despre unii care-si poarta monstrii inauntrul lor, despre familii, despre divort, despre copii atipici sau tipici, bullying, despre ce simte un copil care asteapta nasterea unui frate vitreg, o carte despre curaj, despre acceptare, despre viata si moarte.