Craciun fericit!

O fotografie cat o mie de cuvinte

            Viata este o serie de momente. Unice toate. Viata e ca povestile. Aceeasi poveste, zisa si nu citita, de  fiecare data va fi altfel.

           Dac-ar fi sa “ma mai fac ceva cand voi fi  mare” mi-ar placea sa fiu si astronaut, si cititor de carti si stele, si... Si, daaa, fotograf :)

          Imi plac povestile. De aceea imi plac si pozele pe care le fac eu. Fiecare poza are o poveste : unele sunt vesele, altele sunt emotionante, altele sunt  triste. Pozele mele sunt despre oameni si locuri, animale, rasarituri si apusuri, speranta sau deznadejde.

           Hai sa va povestesc despre un un moment memorabil pe care l-am putut păstra într-o amintire foto sau video, cu ajutorul tehnologiei. 2015 a fost plin de momente memorabile, am facut o gramada de poze si de filme.  M-am uitat la niste poze facute in 2015 si am una tare draga, despre oameni frumosi pe care mi i-a adus viata in cale.

            Am fost asta vara la Cracovia. Am descoperit pe o straduta acest grafitti si mi s-a parut foarte frumos. Ne-am apucat sa (ne) facem poze langa peretele asta.

       Un localnic s-a apropiat si ne-a zis ca nu stam bine.:D A inceput sa ne modeleze si tot nemultumit era de rezultat.:D  Eram in toane bune si cum nu eu eram cel modelat m-am distrat si mai bine. Asa ca l-am rugat pe el sa stea „cum trebuie” si acesta este rezultatul.

              Nu ca e tare fain omu` nostru?

Asta e o poza memorabila :D. Ne amintim cu drag de el! Sa fie sanatos, ca haios e! Cum spuneam, momente si momente :). Poza asta e despre "enjoy the joy"!

      PS: alte poze memorabile si niste impresii din Cracovia "mea" sunt aici. 

Vine, vine Mos Craciun!

          Dintre toate sarbatorile, cea mai draga mi-e Craciunul. In copilarie, aveam mereu casa plina, prajituri multe (si eu asta mancam trei zile, prajituri cu lapte) si mai venea si Mos Craciun.

       Inainte de Craciun faceam pregatiri cu tati, cantam Mos Craciun (de multe ori, pesemne pricepeam  tare greu :D ). Mos Craciun n-a venit in carne si oase niciodata la noi acasa. Eu l-am pandit de mai multe ori dar nu l-am vazut. Deci e ceva magic :), cu adevarat.

          Invazia de "mosicraciuni" din zilele noastre e agasanta. "moscraciun" in taxi, "moscraciun" in marile magazine, "moscraciuni" la toate gradinitele, "moscraciuni"... 

           Apoi, pe langa faptul ca sunt peste tot ei aduc daruri pentru acelasi copil in case diferite, in zile diferite, cu multe zile inainte de Craciun, de multe ori.  Chiar si la noi aduce si pentru niste copii dragi noua, Mie mi se pare derutant pentru copii dar Mosul n-a mai schimbat regulile desi poate ca ar trebui, eu am mai zis.

            Apoi, circul ala in care copilul trebuie sa spuna poezie, sa stea in bratele mosului si sa faca frumos pentru a primi  un cadou mi se pare exagerat. Mi-ar placea sa ii vad pe parintii enervati ca n-a vrut sa zica sau sa se pupe cu mosu sa isi aminteasca daca vreodata si-au rugat copiii sa nu accepte cadouri de la straini sau sa nu se pupe cu straini. O, daaa, tare mi-ar placea!

             Dintre toate sarbatorile, cea mai draga mi-e Craciunul. De Craciun e casa plina cu cei dragi   si cu ingeri, cu oameni dragi, colinzi, prajituri, scortisoara si Mitzan. Sa vina...

             

Inima de cerneala

            Cartea asta (Inimă de cerneală  de Cornelia Funke) porneste de la o idee faina: Mo poate sa dea viata personajelor din carti. Adica... el citeste si ele ies din carte in lumea reala. Ta-daaaam.

           El poa` sa aduca si alte lucruri din carti :) De vreti sa stiti cum sta treaba cu puterile lui tre` sa cititi cartea asta :) Apoi, de vreti sa stiti ce puteri are Meggie (fiica lui Mo, 12 ani) tre” sa cititi cartea asta :).

           Mi-au placut niste lucruri in cartea asta. Fiecare capitol avea un motto. Reprezentativ :) De departe asta e cel mai cel. Aviz amatorilor!

 ... si concluzia :)

 Mie mi-a placut. 

Micul prinț (The Little prince, 2015)

          Tocmai am vazut Micul prinț. Am asteptat cu nerabdare sa ma intalnesc cu Micul Prinț, cu vulpea, cu trandafirul, cu... Mi-a placut foarte mult cartea, am citit-o de cateva ori. Filmul e departe rau de carte. Filmul nu e rau dar putea fi foarte bun. Putea fi un film de aventuri grozav, putea aduce in prim plan valori umane, putea fi o buna lectie despre prietenie si despre acceptare.  

        Micul prinț trece prin niste experiente interesante, isi depaseste limitele, iese din zona de confort. Poate fi o poveste initiatica. In film nu e asa deloc.

           Mi-ar placea sa imi povesteasca filmul cineva care nu a citit cartea. Unde-s rasariturile? Unde e ”omul felinar”, unde e Micul prinț :)? De ce nu vorbeste frantuzeste :)? 

          Da, n-as fi inventat o alta poveste ca sa creez cadrul povestii Micul Prinț. Povestea Micului Prinț era suficienta. Filmul transmite emotie, totusi. ”Limpede nu vezi decat cu inima”!

         Pasajul subliniat tare mi-ar fi placut sa se regaseasca in film. Imblanzirea vulpii apare. Dar ritualul de imprietenire nu, si mie mi se pare magic ;)

          

          " - Bucuros aş vrea! răspunse micul prinţ - numai că nu prea am timp. Am de căutat prieteni şi o mulţime de lucruri de cunoscut.

 - Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim! zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!

 - Ce trebuie să fac? zise micul prinţ.

 - Trebuie să ai foarte multă răbdare! răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul este izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine.

A doua zi, micul prinţ veni din nou.

 - Mult mai frumos era, dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră… zise vulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiază, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor şi cuprinde un frământ şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri." 

sursa citatului  http://www.ceruldinnoi.ro

Cartea bate filmul! Dar, totusi, nu  ratati intalnirea cu Micul Prinț. Recomand :)

Iaca si trailerul: